Cînd e vorba de politică există următoarele situații de luat în calcul:
- nu te duce mintea prea mult, ești gata să-ți dai votul oricărei persoane care-ți oferă haleală pentru următoarea săptămînă ignorînd faptul c-o să profite de pe urma ta în următorii 4-5 ani.
- te duce mintea să înțelegi (măcar un pic) cum merge lumea în jurul tău, dar te doare-n cot de chestiile politice pe motiv că nu te afectează. Și după aia te plîngi că-ți merge prost.
- ai o carieră reușită, o viață plină, dar vrei să oferi societății ceva înapoi, să lași ceva în urmă (ceva ce poate fi folosit de comunitate). Și te gîndești să intri în politică. Odinioară asta a fost o trăsătură caracteristică și a politicienilor români, dar s-a cam pierdut.
- ești leneș și nu prea vrei să te supui regulilor, dar vrei bani și putere. Dacă te duce suficient de mult mintea te bagi în politică, faci alianțe de tot felul (intri în sistem) și-ți faci o carieră în ”slujba” comunității. Dacă nu te duce capul să te adaptezi o să ajungi la răcoare cam des și mult.
S-ar putea să mai găsești cîteva variante care se potrivesc, dar o să se reducă la două chestii de bază: puterea de procesare (coeficientul de inteligență) și tipul de personalitate. Iar astea două au o bază genetică, restul fiind completat de mediu (atitudinea părinților și a colectivității, experiențele de viață, etc). Astea-s valabile indiferent de locul în care te afli pe glob.
