Dacă oponentul lui Nicolae Ciucă la șefia PNL nu s-ar retras azi din cursă actualul premier plagiator ar fi ajuns pe locul 2, fără vreo șansă de a deveni președintele PNL.

Poate nu vor accepta toate condițiile dar le vor accepta în mare parte. Nu prea au de ales: NATO nu-i va proteja pentru că-și protejează doar proprii membri (iar Ucraina nu este) iar de rezistat nu vor mai putea rezista mult timp.

Hotărîrea pe care consiliul de administrație a luat-o acum cîteva luni, de a vinde hotelul Doubletree by Hilton Oradea, a stîrnit imediat valuri pe piața imobiliară orădeană. Afaceriștii locali au salutat cu tristețe lipsa perspectivelor realiste și sustenabile de creştere a afacerii hotelului și le-au urat succes celor de la SIF Hoteluri în ce privește îmbunătăţirea substanţială şi efectivă a indicatorilor de performanţă.

Tati, dacă citești scrisoarea asta stai liniștit, totul e bine. Eu, noi, sîntem în regulă, doar că am fugit în sistemul solar cu Petrică.

Nu mai suportam să stau în casă acuzată că am crize adolescentine mai ales că-s deja femeie. Am deja 17 ani și-s deja femeie, una care iubește la nebunie și care e iubită la rîndul ei.

Succesul colosal al serialului i-a făcut pe producători să caute noi perspective asupra pandemiei care a cuprins întreaga lume și îi face pe morți să se scoale din morminte căutînd noi victime. Acum vreo 3 ani au scos Fear of the Walking Dead, iar acum producătorii au împins limitele chiar mai departe: primul episod al unui nou serial a fost difuzat aseară. A fost filmat în Muntenegru și difuzat în timp real în întreaga lume.

Io zic să nu-ți bați prea mult capul în legătură cu relația Donald Trump cu rușii. Rățoiul o fi bufonul american perfect, dar nu e omul rușilor pus într-o poziție de conducere.

Vestea bună a zilei de ieri e următoarea: antrenamentele asidue care s-au întîns pe mai mulți ani au început să dea roade! Oile de atac au dus la capăt prima misiune reușită împotriva marinei ruse.

- Istoria ne spune că marea revoluție franceză a avut efecte benefice la nivel global: în cei 10 ani de frămîntări sociale care au început în 14 iulie 1789 și 9 noiembrie 1799 strămoșii noștri au răsturnat monarhia, au inventat și au folosit la greu ghilotina, l-au proiectat în față pe Napoleon Bonaparte, cel care ulterior a cucerit o mare parte a Europei, unificînd popoare și creind noi țări. În fiecare 14 iulie sărbătorim căderea Bastiliei, ziua în care oamenii de rînd au eliberat deținuții din fortăreața care a devenit simbol al vechiului regim.

Femeia se opri un pic, o pauză scurtă a discursului pregătit din timp pentru a trece cu privirea peste publicul din imediata apropiere, apoi continuă:

Marele revoluționar Vlarimir Ilici Lenin a fost mumificat acum cîteva decenii pentru a fi mereu aproape de cei pe care i-a condus spre libertate și de către urmașii lor, pentru a fi admirat și onorat pînă la sfîrșitul timpului, cînd oamenii se vor alătura dinozaurilor în negura istoriei alternative a Terrei.

Ei bine, mumia lui Lenin nu mai este singură în sarcofagul pregătit de poporul rus! O altă mumie i s-a alăturat în odihna veșnică și admirația întregii omeniri.

Manevra publicitară care dorește să comemoreze 40 de ani de la cutremurul din 1977 a funcționat ireproșabil, chiar dacă a apărut cu cîteva ore prea devreme: oamenii au început să se intereseze despre efectele cutremurelor și gradele lor, despre ceea ce ar trebui să facă atunci cînd începe să tremure clădirea cu ei înăuntru.

Democrația României este atît de sănătoasă încît în toată Casa Poporului are doar 300 de parlamentari și 50 de biciclcete pentru producere de electricitate.

Senatorii sînt atît de sănătoși încît pedalează în fiecare zi ca să ajungă la slujbă, iar acolo pedalează din nou ca să mențină lumina aprinsă în întreaga clădire.

Ba mai mult: deputații se înghesuie să dea din picioare la bicicletă, preferînd această activitate în locul datului din gură la tribună sau în fața camerele video.

Exact. Demult dispăruta și mult căutata Elodia. Refugiată la Instutul Geologic Român din buricul Bucureștiului, printre exponatele Muzeului de Geologie, s-a adaptat cel mai bine printre rămășițele de mamuți: noaptea la etaj, în timpul zilei la subsol.

Nu-l condamna prea tare pe Tolontan. Nu e e vina mamuților că au devenit radioactivi, e vina mediatizării persoanei care și-a petrecut cel mai mult timp alături de ei.

Îi transmite cineva lui Liviu Dragnea că gaura din bugetul României a dispărut? Ba mai mult: n-a existat niciodat! ”Gaură” implică ceva prin care se scurg banii, ceea ce nu e tocmai corect: valiza cu bani e bine pusă deoparte, în compartimentul pentru bagaje. O parte dintre ei au fost transformați deja în diamante (pentru transport mai ușor) sau lingouri de auri (pentru o păstrare mai îndelungată). Cu mare părere de rău trebuie să recunosc că o mică parte au fost cheltuiți deja pe droguri și femei (aproape 1 miliard), dar și pentru cumpărarea de teren pe Marte și stabilirea următoarei colonii românești acolo (încă un miliard și jumătate de lei). Da, cîteva dintre fete s-au arătat dornice să emigreze și ele pe planeta roșie după ce au auzit ce tîmpenii spune Liviu în ultimul timp. Drumul pînă acolo e ieftin, un mizilic, doar cîteva sute de mii de euro - biletele sînt deja achitate, ne-am îmbarcat cu toate bagajele acum cîteva ore.

Nevastă-mea are doi prieteni care au dat în curînd în depresie. Îi știu pe cei doi de multă vreme, încă dinainte de a se căsători, dar pînă recent (de vreo doi ani) nu au fost niciodată mai mult de cunoștințe / amici, dar cu timpul am ajuns să socializăm mai des. De fapt, cred că ar fi fost greu de evitat asta: la cît de des ies în oraș, prin cluburi și pe la evenimente, aproape aș zice că nu fac altceva. Nu că n-ar munci pe brînci în cea mai mare parte a zilei, dar neavînd încă copii își petrec cele cîteva ore libere într-un mod cît mai plăcut. Iar ce doi fumează atît de mult încît, aproape de fiecare dată, îți vine să-i condamni pentru lipsa de vizibilitate din local. ”Fum gros de-ți vine să-l tai cu cuțitul” este primul lucru la care te gîndești în momentul în care cei doi intră într-un spațiu închis, iar apelativul primit de cei doi aduce aminte de coșul de fum al CET-ului devenit aproape o emblemă a municipiului.

- Hei, CET, ați auzit să ce vor să facă ăștia din parlament?

- Ce?

- Vor să interzică fumatul în spațiile închise. Adică n-o să mai fumați prin restaurante, cluburi, etc. Ce-o să faceți după aceea?

- Nu mai ieșim în oraș!

- Ne lăsăm de fumat!

Bine, bine, schimbul de replici a fost ceva mai lung, dar asta e esențialul. Iar ultimele două replici au venit simultan, la fel de foarte hotărîte. În numai cîteva săptămîni legea antifumatului în spațiile publice închise a devenit o rețetă a dezastrului.

Recent, la începutul acestei săptămîni, un atentat la viața Cristianei Anghel a fost dejucat de forțele oculte care vor să controleze România prin plasarea pe posturi de senatori a celor mai neimportanți membri ai societății umane.

Senatorul UNPR Ilie Năstase a vrut să-i ofere luni in plenul Senatului un steag colegei sale Cristiana Anghel (ALDE). Obiectul a fost rezemat de fotoliul acesteia, însă după un timp a căzut trecîndu-i razant pe lîngă cap.

O fi Vasluiul aproape de mare, dar zilele astea vei găsi acolo cam puține scoici de genul celor pe care le aduc valurile pe malul mării. La mult mai mare căutare sînt scoicile pentru protecție personală, de genul celor folosite în fotbalul american (de exemplu) cu o jumătate de secol înaintea căștilor (pînă la urmă cineva și-a dat seama că și capul contează, iar traumatismele craniene sînt mult cel puțin la fel de grave ca traumele genitale, iar ecranizarea în care joacă Will Smith este excelentă).

E oficial: Donald Trump cîștigă un premiu al academiei americane de film, un Oscar, pentru cea mai bună impersonare a unui candidat la președinția Statelor Unite ale Americii.

- Ioane! Ioaaanee!

- Ce-i, Gheorge? Nu țipa atît de tare, că nu-s în fundul nilei și te aud foarte bine.

- Hai la poartă, Ioane, să-ți spui ceva...

- Hai, mă, înăuntru, că nu te mușcă cîinele. Latră el ce latră, dar nu mușcă.

- I-auzi, Ioane, ține-l bine că încă nu mă cunoaște chiar atît de bine.

- Ghiță, stai cuminte că-ți pui lanț!

- Ghiță? se miră Gheorghe uitîndu-se lung după javra care se strecura de una singură în cușcă. Ce-i cu numele ăsta, bă!?

- Stai liniștit, gigele, că nu despre tine e vorba.

- Știu, dar i-ai pus numele cîinelui Ghiță...

- Și te deranjează?

- Ăăăă, nu, dădu repede înapoi vecinul văzîndu-i privirea.

- De ce ai venit?

- Am auzit o chestie. Și n-o înțeleg. Și tu ești mai deștept decît mine... așa că...

- Ce-ai auzit, mă?

- Ce-i aia refugiat?

- Refugiat? Re... Fugiat... Io mă gîndesc că a fugit de ceva. Care e contextul?

Acum aproape 4 luni am dat de conferințele lui Lorand Soares Szasz, despre ideile lui despre cum să obții succes și bani. Ce spunea părea să fie cu adevărat interesant, așa că am început să merg pe la conferințe.

În prima lună am cîștigat aproape 2500 de euro, în a doua lună a fost ceva mai slăbuț, un pic peste o mie de euro, dar în a treia lună profitul și-a revenit spectaculos la 3 mii și un pic de euro.

Totul părea să fie perfect pînă cînd nevasta a intrat nepoftită la una dintre conferințele la care participam și s-a așezat pe scaunul de lîngă mine.

Imaginează-ți-l pe nea Ghiță ca pe românul obișnuit, omul care-și trăiește viața într-un mod cît se poate de comun, fără să facă absolut nimic ieșit din tipar. Omul pe care-l întîlnești pe stradă în orice oraș din România, un domn Popescu, dar fără nici o pretenție de ”domnie”, dar ceva mai rafinat decît acel Gică care scuipă semințe cu o bere în față, pe terasă.

Cînd era tînăr Ghiță, că pe atunci nu era nea, avea vise mari: vroia afaceri, și bani, și multe gagici. De gagici a avut parte, că le-a tot alergat prin liceu și cîțiva ani după aceea, dar nu s-a ostenit prea mult cu învățătura și nici la facultate nu s-a dus, așa că a rămas doar cu visele. Așa că, cel puțin pentru început, s-a angajat ca paznic. Era tînăr zdravăn, dornic de muncă, capabil de efort și de bătaie, dar suficient de bun de gură pentru a aplana conflictele fără violență. A fost apreciat pentru asta, dar a fost concediat cînd clubul și-a pus camere video inteligente peste tot și n-a mai fost nevoie de el.

A reușit să-și găsească repede o slujbă: s-a angajat ca muncitor necalificat la o linie de producție. N-a stat acolo decît aproape jumătate de an - a fost dat afară odată cu jumătate de angajați cînd linia de producție a fost schimbată cu roboți industriali.

A vrut să se angajeze ca șofer. A făcut școala, mai multe categorii chiar (că nu era tocmai sigur ce va găsi și s-a gîndit că nu-i va strica să știe totul), un prieten i-a pus o pilă și s-a făcut șofer de cursă lungă. Doar două drumuri în afara țării a reușit să facă - patronul și-a pus sisteme inteligente de navigație, iar mașinile se conduceau singure. Și o făceau chiar mai bine decît el! Ultimul sosit, primul plecat. Măcar a plecat cu capul sus.

Ca șofer de taxi nu l-au primit: aplicații de genul Uber făceau deja ravagii în branșă de cîțiva ani, iar noile sisteme inteligente computerizate aveau să pună capac șoferilor umani în scurt timp. Ghiță nu era tocmai sigur de la ce venea IA, parcă Inteligență Artificială, dar nu înțelegea nicicum ce era artificial la o inteligență. Un om este fie inteligent, fie nu - adică e prost de behăie. Oricum ar fi, nu poate fi artificial inteligent!

A fost prima oară cînd s-a gîndit să facă o facultate, să recupereze cumva timpul pierdut. Dar tocmai se însurase, una din gagicile cu care se îmbîrligase i-a stricat toată săptămîna cînd l-a anunțat că e gravidă. Și a trebuit s-o ia - de gura familiei, dar mai mult de gura ei (făcea un sex oral de-a dreptul memorabil).

Anii au trecut, slujbele s-au tot schimbat, iar de la electronist de ocazie a devenit paznic, vînzător prin piețe, curier (atunci cînd roboții umanoizi nu făcea față), ajutor de veterinar și multe altele - tot ce a trebuit să facă pentru a-și crește copiii a făcut. A devenit cunoscut ca nea Ghiță, omul între două vîrste bun la toate, care cunoștea pe toată lumea și putea face rost de orice (chiar și de substanțe ilegale sau narco-software, după cum bănuiau unii, dar fără a putea dovedi vreodată), o rotiță însemnată a sistemului. Motiv pentru care unul dintre candidații la primărie l-a luat ca ajutor în campanie - considera pe bună dreptate că putea fi un ajutor de nădejde care-i ar fi trebuit să-i asigure calea spre succes.

Și nu s-a înșelat: nea Ghiță l-a ajutat să devină primar. Iar la următoarele alegeri a candidat în locul lui - cu un succes mai mare decît se aștepta chiar el: i-a plăcut mereu să dea din gură, să apeleze la emoțiile celor din jur, să vîndă chestii pe care nu le înțelegea și n-avea idee cum funcționează. Dar nu s-a vîndit niciodată pe sine, pînă ce politica nu i-a dat prilejul să facă și asta. Și a descoperit că îi place, că poate ceva ce-i poate aduce faima și succesul, femeile și banii la care a visat întotdeauna.

Două zile mai tîrziu roboții au preluat controlul în numele unei Inteligențe Artificiale noi care a decis că oamenii sînt prea puțin eficienți pentru a se conduce singuri. Iar nea Ghiță a fost concediat din nou, odată cu toată clasa politică.