Imaginează-ți-l pe nea Ghiță ca pe românul obișnuit, omul care-și trăiește viața într-un mod cît se poate de comun, fără să facă absolut nimic ieșit din tipar. Omul pe care-l întîlnești pe stradă în orice oraș din România, un domn Popescu, dar fără nici o pretenție de ”domnie”, dar ceva mai rafinat decît acel Gică care scuipă semințe cu o bere în față, pe terasă.
Cînd era tînăr Ghiță, că pe atunci nu era nea, avea vise mari: vroia afaceri, și bani, și multe gagici. De gagici a avut parte, că le-a tot alergat prin liceu și cîțiva ani după aceea, dar nu s-a ostenit prea mult cu învățătura și nici la facultate nu s-a dus, așa că a rămas doar cu visele. Așa că, cel puțin pentru început, s-a angajat ca paznic. Era tînăr zdravăn, dornic de muncă, capabil de efort și de bătaie, dar suficient de bun de gură pentru a aplana conflictele fără violență. A fost apreciat pentru asta, dar a fost concediat cînd clubul și-a pus camere video inteligente peste tot și n-a mai fost nevoie de el.
A reușit să-și găsească repede o slujbă: s-a angajat ca muncitor necalificat la o linie de producție. N-a stat acolo decît aproape jumătate de an - a fost dat afară odată cu jumătate de angajați cînd linia de producție a fost schimbată cu roboți industriali.
A vrut să se angajeze ca șofer. A făcut școala, mai multe categorii chiar (că nu era tocmai sigur ce va găsi și s-a gîndit că nu-i va strica să știe totul), un prieten i-a pus o pilă și s-a făcut șofer de cursă lungă. Doar două drumuri în afara țării a reușit să facă - patronul și-a pus sisteme inteligente de navigație, iar mașinile se conduceau singure. Și o făceau chiar mai bine decît el! Ultimul sosit, primul plecat. Măcar a plecat cu capul sus.
A fost prima oară cînd s-a gîndit să facă o facultate, să recupereze cumva timpul pierdut. Dar tocmai se însurase, una din gagicile cu care se îmbîrligase i-a stricat toată săptămîna cînd l-a anunțat că e gravidă. Și a trebuit s-o ia - de gura familiei, dar mai mult de gura ei (făcea un sex oral de-a dreptul memorabil).
Anii au trecut, slujbele s-au tot schimbat, iar de la electronist de ocazie a devenit paznic, vînzător prin piețe, curier (atunci cînd roboții umanoizi nu făcea față), ajutor de veterinar și multe altele - tot ce a trebuit să facă pentru a-și crește copiii a făcut. A devenit cunoscut ca nea Ghiță, omul între două vîrste bun la toate, care cunoștea pe toată lumea și putea face rost de orice (chiar și de substanțe ilegale sau narco-software, după cum bănuiau unii, dar fără a putea dovedi vreodată), o rotiță însemnată a sistemului. Motiv pentru care unul dintre candidații la primărie l-a luat ca ajutor în campanie - considera pe bună dreptate că putea fi un ajutor de nădejde care-i ar fi trebuit să-i asigure calea spre succes.
Și nu s-a înșelat: nea Ghiță l-a ajutat să devină primar. Iar la următoarele alegeri a candidat în locul lui - cu un succes mai mare decît se aștepta chiar el: i-a plăcut mereu să dea din gură, să apeleze la emoțiile celor din jur, să vîndă chestii pe care nu le înțelegea și n-avea idee cum funcționează. Dar nu s-a vîndit niciodată pe sine, pînă ce politica nu i-a dat prilejul să facă și asta. Și a descoperit că îi place, că poate ceva ce-i poate aduce faima și succesul, femeile și banii la care a visat întotdeauna.
Două zile mai tîrziu roboții au preluat controlul în numele unei Inteligențe Artificiale noi care a decis că oamenii sînt prea puțin eficienți pentru a se conduce singuri. Iar nea Ghiță a fost concediat din nou, odată cu toată clasa politică.
