- Ioane! Ioaaanee!
- Ce-i, Gheorge? Nu țipa atît de tare, că nu-s în fundul nilei și te aud foarte bine.
- Hai la poartă, Ioane, să-ți spui ceva...
- Hai, mă, înăuntru, că nu te mușcă cîinele. Latră el ce latră, dar nu mușcă.
- I-auzi, Ioane, ține-l bine că încă nu mă cunoaște chiar atît de bine.
- Ghiță, stai cuminte că-ți pui lanț!
- Ghiță? se miră Gheorghe uitîndu-se lung după javra care se strecura de una singură în cușcă. Ce-i cu numele ăsta, bă!?
- Stai liniștit, gigele, că nu despre tine e vorba.
- Știu, dar i-ai pus numele cîinelui Ghiță...
- Și te deranjează?
- Ăăăă, nu, dădu repede înapoi vecinul văzîndu-i privirea.
- De ce ai venit?
- Am auzit o chestie. Și n-o înțeleg. Și tu ești mai deștept decît mine... așa că...
- Ce-ai auzit, mă?
- Ce-i aia refugiat?
- Refugiat? Re... Fugiat... Io mă gîndesc că a fugit de ceva. Care e contextul?
- Ce anume?
- Contextul. Unde ai auzit cuvîntul ăsta?
- Îmi spunea Piști că ungurii de peste graniță vor trebui să voteze. Ăi mai mari ai lor îi cheamă la re... refren... referendum despre refugiații ăia.
- Refer... Referendum? Ce-i aia?
- Mi-a explica Piști: maghiarii vor trebui să își spună cu părerea dacă vor primi refugiați și dacă vor avea grijă de ei. Adică fugari. Sau cum le zisei tu.
- Adică au făcut degeaba gardul ăla pe care-l sare toată lumea?
- Păi ce pot să zic? Copiii se joacă de-a v-ați ascunselea în el și se fugăresc de jur împrejurul lui...
- Cu puțin clisă poți face orice, începu să rîdă Ion, chiar și găuri în gard. Mai ales dacă o combini cu pălinca pe care ai împrumutat-o vecinului de peste graniță luna trecută.
- Amin, zise Gheorghe scoțînd din buzunar un flacon din pălinca tocmai menționată.
Bău o gură sănătoasă și îi întinse flaconul vecinului său, care se servi în aceeași manieră. Conținutul flaconului de doi litri aproape plin scăzu subit la mai puțin de un sfert după numai cîteva ture între cei doi.
- Bă, Ioane, io tot nu înțeleg ceva.
- Ce, mă?
- De unde fugiră ăștia? Din care sat? Că pe aici în zonă e liniște, și n-am auzit să se fi întîmplat nimic rău.
- Cred că veniră de ceva mai departe...
- Adică din Arad? Timișoara? Cluj?
- Nu, mă, chiar mai departe.
- Moldova? întrebă Gheorghe făcînd fețe-fețe. Am auzit chestii ciudate spuse despre cei din Moldova. Dar nici de departe chiar atît de rele ca despre secui.
- Nu...
- Numa' bucureșteni să nu fie. Am auzit că-s toți politicieni și nu ar fi bine deloc. Nu ne-ar fi bine deloc.
- Nu, mă, nu-s din România. Sînt de peste mări și țări și au ajuns aici. Fugiră ei de undeva, probabil au făcut ceva rău și îi caută autoritățile.
- Nu prea cred, neică. Dacă ar fi așa ar fi doar cîțiva. Dar sînt frunză și iarbă... Au venit cu miile. Nu pot fi toți vinovați.
- Ai dreptate, mă.
- Atunci...?!
- Gata, mi-am dat seama! tresări Ion străfulgerat de-un gînd.
- Ce, mă?
- Știu ce-s cu refugiații ăștia!
- Ce!?!?
- Îți mai aduci aminte ce ne povestea bunicu?
- Ne-a povestit el multe... că a trăit o viață frumoasă...
- Pe vremea cînd era el tînăr fecior au venit primii unguri încoace, de dincolo de Carpați. Acum vreo mie de ani, dacă ar fi să-l credem pe bunicu, deși am avut mereu impresia că a exagerat un pic numărul ăsta. La el totul sa-ntîmplat ”acum o mie de ani”, sau ”cu vreo două milenii în urmă”. N-am înțeles niciodată de ce. Oricum, primii unguri fugeau de mongolii de prin Asia și și-au dus cu ei familiile și tot ce-aveau pe lume. Cred că aia înseamnă refugiați.
- Aaaa. Ai dreptate, Ioane! Acum înțeleg mai bine ce-i cu gardul ăla! Pesemne ungurii se tem ca refugiații să nu le masacreze familiile, așa cum strămoșii lor au făcut cu localnicii din zonele pe unde au trecut.
- Da, ar avea sens. Dar nu înțeleg ce-i cu referendumul ăla. Ai noștri strămoși n-au strîns voturi pentru unguri atunci cînd au ajuns pe aici.
- Da, a adevărat... Ai noștri strămoși au strîns furci și topoare și le-au împărțit celor care nu aveau arme și i-au caftit pe toți nepoftiții, indiferent de unde-au venit.
- Am impresia că ungurii s-au cam lenevit în ultimul timp. Nu par prea siguri dacă ar fi bine să-i primească pe refugiați sau nu. Acum strîng voturi și nu arme, de parcă voturile alea ar conta...
- Mie mi-e teamă să nu vină încoace refugiații ăia. Mi-am ascuns lightsaberu atît de bine încît nu-l mai găsesc...
- L-ai ascuns pe dracu! E pe panoplie, alături de capul de alien și craniul cu mască de predator.
- Nu, mă Ioane! Terminatoru e lîngă alien și predator. L-am mutat acolo după ce-am pariat că nu poți bea un robot din ăla lichid cu un litru de pălincă. Măcar dacă n-aș fi pierdut...
- Gheorghe, ești beat! Nu mai știi nici măcar care-ți sînt trofeele și nici pe unde le-ai pus! Mai bine du-te și te culcă înainte să pierzi și mai multe dintre ele la pariu. Și lasă pălinca aici, ai băut destul.
- Bine, Ioane, mă dusei. Dar ține-ți cîinele în lesă, nu-mi place deloc rasa asta de Cerber... I-o javră care latră pe trei limbi diferite, și nici una nu e româna noastră nealcoșe de Bihor...
