Regula numărul 1: fiecare om gîndește și reacționează diferit. Unii dintre oamenii de pe lumea asta nu dau două parale pe ceea ce voi considerați a fi bun sau sfînt, și nu pot spune că atitudinea nu este reciprocă. Unii dintre voi strîmbați din nas cînd vedeți o glumă sau o imagină care nu vă place, chiar dacă omul de alături rîde de ea cu lacrimi, și apoi aruncați mizeria la o parte și vă vedeți de treburile obișnuite. Unii dintre voi aveți obiceiul să ignorați comportamentul care nu vă place sau chiar să fugiți de oamenii care afișează un așa ceva, nu fără bîrfele de rigoare despre evenimentul respectiv. Implică niște deficiențe de educație, dar asta-i altă poveste. Rezultatul e același în foarte multe cazuri: ajungeți să fiți luați drept proști (ați auzit de inteligența emoțională, nu? ) și nu pot spune că este o greșeală.


Asta s-a întîmplat și în cazul Charlie Hebdo. Indiferent care a fost cursul evenimentelor care i-a pus pe indivizii înarmați în redacția revistei în cauză, n-a avut nici o legătură cu religia (oricare ar fi ea) ci cu bravada prostească redactorilor și a caricaturiștilor care au ținut-o pe a lor fără să țină cont de lumea în care trăiesc. A avut legătură cu lipsa de cultură și de educație a unor indivizi care s-au simțit ofensați de conținutul caricaturilor. Două tipuri diferite de extremism care au interacționat sîngeros.
Regula numărul 3: lipsa culturii și a educației naște fanatici. Atunci cînd needucații au parte de preoți sau învățători care îi îndeamnă să facă tîmpenii rezultatul nu poate să fie unul plăcut.
Pe de altă parte, mulți dintre voi ați căzut într-o capcană întinsă de naiba știe cine (cineva trebuie să fi fost primul care a venit cu ideea), dar promovată la greu în mass-media: masacrul de ieri nu a fost niciodată legat de libertatea de exprimare sau încercarea de îngrădire a ei. Dar pînă și libertatea de exprimare are limitele ei - nu sînt neaparat impuse de legislație (gen discriminare) ci de bunul simț și de respectul necesare unei bune funcționări în cadrul societății. Pur și simplu nu poți spune și face orice fără să suporți niște consecințe, iar umorul și satira se termină în momentul în care nu ai parte de oameni capabili să le înțeleagă ca tine.
Sursa imaginii aici.