Ei bine... atunci cînd pui prea multă fantezie într-un serial științifico-fantastic s-ar putea să pierzi niște fani. Mai ales atunci cînd pierzi contactul cu imaginea de ansamblu și transformi episodul în cauză într-o poveste pentru copii, sau o fabulă. Chiar și una ecologistă, ca Pădurea nopții (Forest of the night), cu referiri cît se poate de clare la basmele din vechime, precum Scufița Roșie și cărarea pierdută prin pădure a lui Hansel și Gretel atunci cînd au plecat din casa vrăjitoare. Sau din TARDIS, în povestea acestui episod.

Dar haideți să încep cu începutul: cum ai reacționa dacă te-ai duce la somn în orașul pe care-l știi de-o viață și te-ai trezi în mijlocul unei păduri, fără a-ți părăsi vreun moment patul, casa sau orașul? O pădure formată din tufișuri și copaci ignifugi, adică care nu se aprind, oricît ar încerca unii să le dea foc. Clara, Danny și un grup de copii de la liceul la care erau profesori își petrec noaptea la muzeu, iar cînd se trezesc au o ”mică” surpriză observînd pădurea care apăruse pe neașteptate, invadînd toată Londra. Și întreg Pămîntul, de altfel, inclusiv oceanele.

Iar în
TARDIS au năvălit o droaie de copii: mai întîi o fetiță, Maebh, care s-a despărțit de grup și a ajuns la TARDIS căutîndu-l pe Doctor, apoi și restul grupului, odată cu Clara și Danny. Nu e prima dată cînd în mașina timpului ajung copii (o mai țineți minte pe Courtney, cu doar cîteva episoade înainte), dar e prima oară cînd își bag nasurile micuțe peste tot. De asemenea, dacă în alte episoade s-a pus problema invaziei extraterestre a Terrei, acum planeta e cea care-i invadează pe oameni. Este de asemenea o premieră. Și, aparent, cu un motiv clar (pentru autorul poveștii): pentru a proteja viața de pe planetă de radiațiile solare ale unei furtuni foarte puternice, care apare o dată pe secol sau pe mileniu și care punea în pericol viețile tuturor ființelor vii. Doctorul nu e foarte sigur care variantă e cea corectă: spune că este o furtună ce apare o dată la mileniu, dar oferă exemple din perioada modernă ale altor furtuni solare similare.
Povestea e una eco, la modă. Apar pericole directe, adică lupii și tigrul evadați de la grădina zoologică a Londrei afectată de trunchiurile copacilor, de care Clara și Doctorul trebuie salvați, iar Maebh se pierde prin pădure pentru a deveni un pic mai tîrziu vizionara tulburată a fabulei. Nu vreau să insist asupra acțiunii, mai ales că nu am motive: e destul de slăbuță. Iar lumea e din nou salvată. Singurul lucru de remarcat este că-l aduce pe Doctor într-o poziție complet opusă față de Kill the Moon: dacă acolo considera că Terra este în întregime a oamenilor, lăsîndu-i să ia deciziile referitoare la viitorul planetei, acum consideră că este și planeta lui. Iar singura consolare este că episodul următor pare să fie mult mai interesant decît acesta.
Regia e semnată de Sheree Folkson după o poveste de Frank Cottrell Boyce, producătorul e Paul Frift, iar producătorii executivi sînt Brian Minchin și Steven Moffat. Distribuția: Peter Capaldi (Doctorul), Jenna Coleman (Clara Oswald), Samuel Anderson (Danny Pink), Abigail Eames (Maebh Arden), Jaydon Harris-Wallace (Samson), Ashley Foster (Bradley), Harley Bird (Ruby), Michelle Gomez (Missy), Siwan Morris (mama lui Maebh), Harry Dickman (George), James Weber Brown (ministrul), Michelle Asante (vecina), Curtis Flowers (ofițerul serviciilor de urgență), Jenny Hill (ea însăși), Kate Tydman (reporterul din Paris), Nana Amoo-Gottfried (reporterul Accra), William Wright-Neblett (băiețelul), Eloise Barnes (Annabel).
Episodul viitor din sezonul 8 al Doctor Who este
Dark Water (
Apa întunecată), al 11-lea episod și prima parte a finalului de sezon. Povestea e scrisă de Steven Moffat: în lumea misterioasă a Nethersphere, unde se află Missy, planurile au fost deja trasate și puse în aplicare. Iar Missy ajunge să îl înfrunte pe Doctor, iar o alegere imposibilă apare la orizont. ”Moartea nu este finalul” primite organizația sinistră cunoscută ca 3W, dar după cum Doctorul și Clara descoperă, ți-ai dori să fie.