Unii își doresc utilizarea ei tot mai mult pentru a înlocui energia produsă prin metode poluante (are cîteva beneficii), alții se arată foarte îngrijorați de deșeurile radioactive pe care fisiunea le lasă în urmă în timp ce fuziunea este încă departe de a produce suficientă energie pentru a ne alimenta toate activitățile cotidiene. Niște îngrijorări perfect normale pentru că accidente se pot întîmpla oricînd, atît în cazul reactoarelor active cît și în depozitele de deșeuri (alea cîte or să mai rămînă după instalarea următoarei generații de reactoare).
Pentru moment e bine de știut că cercetarea energiei nucleare nu s-a oprit, se caută alternative mai eficiente și mai sigure (folosind sărurile topite, de exemplu) și că reactoarele nucleare vor fi instalate pe rachetele ce-ar trebui să ne ducă pe alte planete. Las prezentarea asta aici pentru a putea face o comparație pertinentă între ce a fost pînă acum și ce va fi în următoarele decenii (presupunînd că vom mai fi pe aici în următoarele decenii pentru a face comparația asta).
Pînă una alta, în România se vor construi cîteva mini-reactoare modulare care ar trebui să reducă efectele negative și pericolul pentru zona din jurul lor. Nu-s la fel de masive precum cele de la Cernobîl sau Fukushima dar nici nu se vor topi ca ele.
