Cum se repară memoria

Pentru multă vreme, "doar" cîteva decenii, s-a considerat că amintirile erau echivalentul biochimic al unui fișet cu dosare: pe măsură ce cuvintele erau scrise pe hîrtie, dosarul era pus la locului lui, împins undeva în fundal, și rămîne acolo. Se credea că, odată creată și stocată în creier, amintirea nu se schimba. Putea fi o amintire vie sau ștearsă, dar era considerată statică, asemenea unei fotografii pusă pe birou.

În ultimii ani teoria s-a modificat considerabil: acum cercetătorii consideră că amintirile sînt fluide și că se alterează de fiecare dată cînd sînt accesate. Atunci cînd o amintire veche este evocată ea devine maleabilă și trece printr-un proces de reconstrucție cunoscut ca reconsolidare. Asta înseamnă că amintirile, chiar și cele foarte urîte sau traumatizante, pot fi modificate în acea perioadă în care devin din nou instabile. Unul dintre efectele secundare ale acestei teorii este modificarea importanței martorilor în cazul unui eveniment precum furtul unei poșete (de exemplu): cîteva experimente în acest sens au arătat că, în ciuda numărului mare de martori, nu s-a putut stabili cu siguranță cine a fost autorul furtului. Fiecare a văzut un aspect al evenimentului, din perspectiva proprie, iar amintirile majorității martorilor au fost foarte vagi și ușor de influențat.

Cîteva studii avînd ca subiect memoria umană au întărit ideea. Unul dintre ele, realizat la Universitatea Uppsala din Suedia, a arătat că amintirea fricii poate fi neutralizată dacă procesul de reconsolidare este întrerupt înainte ca amintirea să se întărească. Alt studiu, realizat de oamenii de știință de la Universitatea St. Andrews din Scoția, a arătat că, deși o amintire nu este cu adevărat ștearsă, poate fi transformată în ceva mai impersonal și mai puțin dureros.

O dovadă suplimentară că amintirile au pot fi manipulate a fost arătată într-un studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Science: fără a fi nevoie de medicamente sau droguri, electroșoc sau altă metodă invazivă, doi cercetători de la Universitatea de Stat Iowa, Jason Chan și Jessica LaPaglia au reușit să influențeze amintirile subiecților lor de studiu într-o anumită direcție introducînd informații false în perioada de reprocesare a informațiilor.

Cîteva din concluziile ale studiilor recente legate de memorie:

• Efectele negative ale anumitor medicamente pot include evocarea amintirilor negative: un studiu publicat in Journal of Cognitive Neuroscience spune că oamenii care iau somniferul Ambien își amintesc mai ușor amintirile neplăcute. Creierul uman este construit pentru a-și aminti mai ușor momentele neplăcute decît cele plăcute, iar Ambien pare să scoată acest lucru în evidență.
• Predicția comportamentului pe baza amintirilor: cercetătorii de la Harvard au găsit dovezi că amintirile joacă un rol important în modul în care prezicem că se vor comporta oamenii în viitor. Nimic nou, nu? Facem acest lucru constant. Studiul accentuează ideea că memoria are strînsă legătură cu imaginația și este o unealtă folosită de creier pentru a se folosi de experiența trecută pentru a încerca să deslușească viitorul. Asta ar explica motivul pentru care oamenii cu probleme de memorie, precum amnezicii și vîrstnicii, au probleme cu crearea unei viziuni realiste despre viitor.
• Influența hormonilor sexuali asupra memoriei: un studiu arată că femeile suferă anumite pierderi de memorie în timpul menopauzei, iar altul arată că femeile la care s-a instalat deja menopauza au o memorie mai bună după ce li s-a aplicat un gel cu testosteron pe piele.
• Femeile își amintesc mai bine fețele: un studiu realizat la Universitatea McMaster din Canada a arătat că femeile au tendința de a-și focaliza atenția la ochi, nas și gură în cazul cuiva cu care abia s-au cunoscut, de aceea își amintesc mai bine fețele decît bărbații. Alt studiu, realizat la Cornell, spune că femeile își amintesc mai bine evenimente din trecut decît bărbații. Motivul? Femeile sînt mai atente la relații și interacțiunile sociale decît partenerii lor și de aceea rețin mai multe detalii.
• Nu uita să te speli pe dinți: se pare că cu cîți dinți ai mai puțini, cu atît mai mult cresc șansele de a-ți pierde memoria - conform unui studiu publicat în European Journal of Oral Sciences care vine cu o posibilă explicație: scade informația senzorială care vine în mod normal de la dinți, iar creierul e stimulat mai puțin. în plus, mestecatul duce la creșterea fluxului sanguin la creier, iar dacă nu ai cu ce mesteca creierul nu mai primește atît de mult sînge.

înregistrările următoare au fost realizate în 29 noiembrie 2012 la Jerome L. Greene Performance Space în orașul New York în colaborare cu The Story Collider. Puteți urmări tot evenimentul aici.

Neurochirugul Daniela Schiller vorbește despre studiul ei despre memorie și legătura pe care acesta o avea cu refuzul tatălui ei de a vorbi despre Holocaust și experința lui de atunci. Ea spune că memoria este fragilă, și că fiecare accesare a unei amintiri o schimbă fără să ne dăm seama. Povestitul ei unei audiențe, însă, o protejează: dacă vrei să-ți păstrezi o amintire intactă transform-o într-o poveste.

Meehan Crist scrie pentru Biological Sciences la Universitatea Columbia și lucrează la o carte despre traumatismele craniene. Obsesia ei despre acest subiect a început în momentul în care mama ei a suferit de o contuzie și a început să uite chestii, tot felul de lucruri: unde mergea cu mașina, cum să citească, etc.

Acum 10-12 ani viața și moartea au dobîndit o nouă semnificație pentru Moran Cerf, un om de știință în domeniul neuronal la Caltech, UCLA și NYU.

Andre Fenton este un un om de știință în domeniul neuronal și combină medicina și tehnologia, lucrează la Universitatea New York și este fondatorul Bio-Signal Group Corp.