Motivul este destul de simplu: în perioada imperiului roman perioada solstițiului de iarnă era plin de sărbători (Saturnalele, de exemplu, care durau o săptămînă între 17 și 24 decembrie) în care se împărțeau cadouri, se consuma mîncare și băutură cu nemiluita, se dansa de parcă era sfîrșitul lumii. Iar primii creștini au vrut să concureze cu ele și-au ajuns, pînă la urmă, să le înlocuiască. O parte dintre obiceiuri s-au păstrat - mai ales partea cu mîncarea, băutura și dansul, pentru că la asta au făcut referire puritanii care nu erau de acord cu așa ceva.
Drept și prin urmare Crăciunul a fost interzis în Angia și pe teritoriile ei în secolul al XVII-lea pentru 17 ani, între 1643 și 1660. Asta înseamnă că 25 decembrie era o zi obișnuită, oamenii nu aveau voie să-și ia liber, să decoreze, să facă mîncare multă și (de obicei) nici să se îmbete. Trebuie să fi fost o perioadă foarte plictisitoare în Anglia acelor ani. Scoțienilor le-a fost interzis să sărbătorească Crăciunul o perioadă ceva mai lungă, vreo 250 de ani (în anul 1957 el era încă interzis).
