Zaruri și Cărți cu Florin Piersic Jr. și Petre Fumuru

Am să încep cu prezentarea generală, știută de toată lumea: aseară, la Casa de Cultură din Oradea s-a jucat piesa de teatru Zaruri și Cărți cu Florin Piersic Jr. și Petre Fumuru. Sala a fost neîncăpătoare, toatebiletele cumpărate cu cîteva zile în avans. Etc, etc. Adică se presupunea din start că urma să fie un succes și din punctul multora de vedere chiar a și fost: nu de puține ori s-a rîs în hohote, chiar întregi grupuri de persoane.

Spectacolul e o adaptare a piesei lui Tommy Mcweeney și e o poveste despre un patron extrem de mitocan și un angajat mai slab cu duhul, dar foarte obedient, al cărui optimism nu se risipelte nici măcar în momentul în care simte că nu mai poate fi călcat în picioare de către șeful lui absurd și aproape inconștient.

Spre deosebire de piesa din seara anterioară, Podu', piesa de aseară nu a fost chiar pe placul tuturor. Ele prezintă situații diferite, cu un comic diferit. Din punctul meu de vedere este mult mai ușor de digerat amuzament obținut din angoasele personale și interacțiunea lor într-un grup de persoane, mai ales dacă ai niște actori excelenți la dispoziție, decît umorul obținut din prostie. Pentru că Zaruri și Cărți se bazează foarte mult pe prostie și nesimțire, dar puse într-o formă pe care noi, ca și public, s-o putem percepe ca amuzantă. E nevoie de inteligență (aproape genialitate) și un dialog de-a dreptul extraordinar (mai ales ca interpretare) pentru a obține așa ceva.

Comicul de situație trece de la o discuție simplă la o masă din barul cu jocuri de noroc la situația absurdă în care angajatul face absolut orice ii spune șeful, ba chiar se dezbracă în chiloți, sub amenințarea pistolului, acceptînd supus cererile absurde ale angajatorului lui.

Lui Bogdan Albulescu, de exemplu, piesa i-a amintit de Pulp Fiction. Nu am văzut filmul decît o dată sau de două ori, acum cîțiva ani buni, așa că atmosfera lui nu-mi este foarte familiară chiar dacă știu sigur că mi-a plăcut producția americană la momentul respectiv. Dar din ce-mi aduc aminte este o comparație destul de potrivită: ambele prezintă anumite aspecte ale vieții într-o manieră destul de dură (ca să nu spun reală), iar asta nu este acceptată cu ușurință de toți.

Cele două personaje mi-au amintit de situații reale și oameni veritabili. Se spune că prostia este infinită, și sînt sigur că este o axiomă - am întîlnit de cîteva ori persoane care îi pot face concurență lui Petre Fumuru în "interpretarea" personajului lui (cu deosebirea că pentru Petre Fumuru este vorba doar de interpretare actoricească, iar pentru persoanele respective este un mod de viață).

Piesa nu are un mesaj ascuns, iar Florin Piersic Jr. spunea: "Nu-ți bate capul. Nu e genul de piesă de la care spectatorii pleacă frustrați și chinuiți de întrebări existențiale. E o comedie de situație, cu un dialog scris genial."

Filmuletul spectacolului este disponibil pe canalul Toamnei Oradene de pe Trilulilu, partener media al evenimentului: http://www.trilulilu.ro/ToamnaOradeana. O să încarc înregistrările mele în următoarele cîteva zile pe youtube.

Fotografii mai puteti gasi pe pagina Toamnei Oradene de Facebook: http://www.facebook.com/toamnaoradeana?sk=photos