Însă asta nu este în întregime rău: unele specii de insecte, alge, ciuperci și bacterii au învăța deja să descompună plasticul pentru a-l folosi mai departe (ca sursă se hrană, transformarea în comport și așa mai departe). În situația în care reciclarea este o glumă (o acțiune bine intenționată dar care se face în cantități prea mici pentru a fi cu adevărat utilă) folosirea enzimelor pentru transformarea plasticului în orice altceva nu poate fi decît benefică. Iar ingineria genetică ne poate ajuta să analizăm creaturile capabile să consume plasticul acum și să ”convingem” alte specii să-l halească cu plăcere la dejun și cină în loc să stea cît mai departe de el.
Sunetele pot ajuta la curățarea oceanelor de microplastic însă alea trebuie depozitate undeva înainte de a fi distruse. Iar Matt Ferrell abordează suficient de bine subiectul pentru a mai intra în detalii. În cazul ăsta prefer să-l las pe el să continue (în înregistrarea alăturată).
