De ce cîntăm noi acest cîntec? Deci eu nu vreau să mă judece nimeni, înțelegi? Nu vreau să mă judece nimeni greșit, nu să nu mă judece! Vreau să știe exact ce-a fost.
Nu vreau să zică lumea că am făcut un cover și ca să vindem discul și ca să avem succes. Da, nu....Trebuie să știe ce a fost Hotel Cișmigiu... Nu asta e problema... Ba da, trebuie să știe că Hotel Cișmigiu e fostul cămin al facultății de teatru și că acolo, într-o seară de iarnă, o fată s-a prăbușit în casa liftului și n-a murit pe loc și nimeni n-a intervenit timp de 3 ore. Tu știi asta ? Nimeni n-a intervenit. Vezi, lumea nu trebuie să uite, e o realitate crudă, e pur și simplu o realitate crudă.
E pustiu, e-ntuneric... si mi-e frică de mor,
Locuiesc într-o hrubă, la cap de coridor,
Sînt răcit și mi-e foame, și nu am chior de ban,
Fericirea-i la bursă, dar nici p-aia n-o am.
Nu am bani nici de pîine, n-am plătit nici chiria,
Și nu dau pe ochi frumoși vodcă la „Omenia”,
Mișună presa-n strada și e plin de țigani,
E gunoi și e curve, da' și alea vrea bani.
(Refren:)
Welcome to the Hotel Cișmigiu!
Say: Such a lovely place,
Such a lovely place!
E ca un sicriu.
Să te fut în Hotel Cișmigiu,
Îmi e frică și tremur,
Îmi e frică și tremur
De un nou cutremur...
Dar mă bucur teribil și zîmbesc neîncetat
Cu un rictus de hienă care-așa a înghețat
Mi-ai distrus tinerețea, sănătatea la fel,
Fir-ai al dracului de buncăr care-ți zice hotel!
Ne căcăm pe-ntuneric, stăm cu cracii-n pișat,
Aicea nu-i de mine, eu sînt un delicat.
Vreau o budă normală și un duș cît de cît,
Americanii-s de vină, futu-i în gura să-i fut!
