Primul compus antimicrobian (penicilina) a fost descoperit de Alexander Fleming în 1928 atunci cînd acesta a observat că ciuperca Penicillinium notatum a distrus coloniile de S. aureus. Penicilina a început să fie folosită în tratarea infecțiilor provocate de bacterii de-abia în 1942 cînd farmacologul Howard Florey şi biochimistul Ernst Boris Chain au purificat-o și au produs-o pe scară largă, iar între 1942 și 1960 au fost descoperite o grămadă de alte antibiotice (multe folosite și-n prezent).
Practic, la început oamenii s-au folosit de mecanismele de apărare ale ciupercilor împotriva bacteriilor pentru a salva vieți umane iar mai tîrziu, odată cu progresul tehnologiei, au căutat formule noi în completarea celor naturale. Însă evoluția există și e foarte vizibilă în cazul bacteriilor - multe au dobîndit rezistență și supraviețuiesc acțiunii multor tipuri de antibiotice. Însă virusurile ne pot fi aliați împotriva bacteriilor așa cum ne-au fost și ciupercile în ultimul secol, iar unii (Ben este cercetător la Yale și e un bun exemplu) au început deja să colecteze virusuri bacteriofage (”mîncătoare” de bacterii) din mai multe zone de pe glob pentru a lupta împotriva variantelor rezistente la antibiotice.
În documentarul alăturat Ben oferă un tratament pentru Paige, o pacientă cu fibroză cistică din Texas, care a contactat o infecție ce-i limitează capacitatea plămînilor. Terapia cu virusuri bacteriofage este încă experimentală dar ar putea fi o soluție eficientă pentru următoarele decenii.
