Subiectul este, clar, unul sensibil pentru că foarte mulți asociază căcatul (fecalele) cu deșeurile și ceva de aruncat, de evitat, etc. Iar reacția lor este, cel puțin parțial, corectă: fecalele sînt deșeuri, sînt contaminate cu o grămadă de bacterii iar dacă nu se spălăm pe mîini după ce avem de-a face cu el s-ar putea să ne îmbolnăvim. Corect, nu? La fel de corect este faptul că trăim în simbioză cu multe dintre coloniile de bacterii ce se dezvoltă în fecalele umane și ne opținem o parte dintre vitaminele de care avem atîta nevoie cu ajutorul acestor bacterii. Practic, colonul (intestinul gros) nu e doar un spațiu de depozitare a fecalelor, cum spunea alt incult acum vreo 2 ani, el conține un adevărat ecosistem de pe urma căruia profităm din plin.
Însă, ocazional, fie în urma unui tratament cu antibiotice, fie în urma unei infecții, ecosistemul ăla are de suferit. Atunci cînd problemele sînt mici sau medii niște lapte bătut și un tratament cu probiotice le rezolvă, însă atunci cînd e vorba de probleme majore se apelează la un transplant de fecale. Practic, se caută o persoană cu o dietă similară cu a pacientului (de obicei dintre membrii familiei) și se apelează la acest act medical. N-o să intru în detalii pentru că s-ar putea să nu-ți placă, dacă ești suficient de curios ca să le afli te poți informa și singur.
Concluzia este că, oricît de oribilă s-ar putea să li se pară multora operațiunea, uneori ea este necesară. Emoțiile negative n-au ce căuta într-un act medical.
* Vezi aici, aici, aici și aici (iar lista poate continua dar mi-e lene să-i tot promovez prostiile Dianei Scarlat).
