După doi ani în care și-a pregătit minuțios candidatura la președinție și după ce și-a anunțat-o zilele trecute plecînd de la NATO, Mircea Geoană începe campania electorală cu o grămadă de greșeli neprovocate care conturează imaginea de gafeur pe care ne-am făcut-o deja cînd s-a confruntat cu Traian Băsescu și a fost președinte pentru o noapte (probabil cea mai bună noapte a vieții lui).
Alegerile democratice (indiferent dacă e vorba de primar, președinte a țării sau șef de grajd) au o componentă de popularitat - practic pînă la urmă ele sînt un concurs de popularitate. Candidatul care le spune alegătorilor ce le place să audă, mai ales dacă face și unele chestii pentru ei (de la construcții la mită ori oricare alte avantaje) cîștigă următorul mandat. Nu pot spune că-s poular, nu am popularitatea necesară pentru un asemenea mandat, nici nu vreau să candidez pentru că am lucruri mai importante de făcut (cel puțin pentru mine) decît să-mi pierd 4 sau 5 ani pe un post politic, dar în momentul ăsta am mai multe șanse ca Mircea Geoană să devin președinte. Motivul e simplu: e nevoie să ai materie cenușie în bostan ca să cîștigi postul ăla și el nu are suficientă. N-a avut nici data trecută dar asta e altă poveste.
