
Sau ce ar trebui să vină. Cercetările sînt încă în curs, și-s destul de costisitoare pentru că tehnologia trebuie să fie una sigură înainte de a fi folosită de toată lumea (adică toată lumea care-și permite așa ceva). Pentru moment nimic despre noile tehnologii nucleare nu e ieftin, mai ales cînd faci un pas înapoi după ce-ai cheltuit 1 milard de dolari (sau undeva pe acolo), dar cercetătorii își fac treaba chiar și atunci cînd progresul nu este unul semnificativ, mai ales că toriul este mai sigur decît uraniul iar reactoarele cu săruri lichide produc deșeuri nucleare cu durată de viață mai redusă decît cele răcite cu apă.
Detalii despre ele găsești în prezentarea alăturată (Matt Farrell le explică bine), dar pînă una alta la nivel comercial ne mulțumim cu niște mini reactoare NuScale (ce folosesc tot uraniul cu răcire pe bază de apă). Nu e un avans formidabil, e doar o metodă ceva mai sigură (ca nivel de potențial explozibil) decît restrul centralelor nucleare clasice (gen Cernobîl și Fukushima).