Dar simularea alăturată n-are cum să nu fie (măcar un pic) memorabilă: s-au recreat fălcile unui prădător cunoscut din Cretacic, cunoscut ca Acrocanthosaurus, și armura de pe corpul unui alt dinozaur, Borealopelta. Chiar dacă simularea asta nu are cum să aibă o acuratețe foarte mare (în lipsa unor corpuri intacte doar se bănuiește, o bănuială informată, rezistența corpurilor respective), tot e mai precisă decît se putea obține acum cîteva decenii.
Pentru simpul motiv că tehnologia evoluează, inclusiv tehnologia materialelor, iar asemenea experimente aduc informații noi despre interacțiunea strămoșilor îndepărtați ai păsărilor actuale. Iar dacă îi poate face pe tineri să devină interesați de acest domeniu cu atît mai bine.
În perioada modernă Acrocanthosaurus cîștigă fără nici o urmă de îndoială, sfărîmînd bucata recreată de coastă a lui Borealopelta, dar pe vremea în care membrii acelor specii erau în viață o eventuală luptă n-ar fi fost (probabil) chiar atît de clară. Poate prădătorul ar fi cîștigat în unele situații, poate prada a scăpat în altele. Pînă cînd vom avea prilejul să călătorim în perioada aia (dacă vom avea vreodată prilejul) nu putem decît să visăm la asemenea chestii și, în măsura talentului, să le arătăm altora imagini ale acestor lupte simulate.
