Volumul care urmează să fie lansat în sala mare a Primăriei Oradei (Sala Traian Moșoiu) în 28 noiembrie 2012 de la ora 17 cuprinde autografele scrise în Cartea de Onoare a Restaurantului Oradea (1983-2012) de către aproximativ 400 de personalități și oameni obișnuiți, cu scurte prezentări biografice și poze ale acestora. Volumul a apărut la Editura Brevis și este editat de Constantin Butișcă, iar momentul muzical va fi asigurat de Alexandrina Chelu.
Cîteva extrase din lucrare, așa cum apar în evenimentul de pe facebook atașat lansării de carte, urmează:
OMUL SFINŢEŞTE LOC(AL)UL
Cartea de onoare, numită de unii Cartea de aur a Restaurantului Oradea a devenit în timp un bun cultural care, grație lui Constantin Butișcă și cu voia inițiatorului ei, doamna Maria Bondici, vede acum lumina tiparului. în 1986 puțini ar fi crezut că în paginile ei se va scrie o istorie cu propensiune culturală care putea să constituie la un moment dat un eveniment editorial. Au scris în ea zeci și zeci de personalități și oameni obișnuiți care și-au exprimat la cald, de-a lungul unui sfert de veac, impresiile și reflecțiile despre serviciile oferite de un restaurant din Oradea și nu de puține ori, despre condiția umană, cu frumusețile sau tristețile ei.
Crăciun Parasca
Dar ce să mai spun despre acele epiloguri cu maestrul Radu Beligan și toți învățăceii domniei sale, care urmau spec-tacolelor și erau adevărate simpozioane de cultură și omenie, prin dimensiunea lor ideatică. Cănd localul se închidea obli-gatoriu la ora 22 și oaspeții încă nu se demachiaseră, Maricica aranja masa în acea cameră de taină cu ferestre zidite și uși zăbrelite, unde ne prindeau adeseori zorii, întorcănd lumea cănd pe o față, cănd pe cealaltă. Acest mare actor, în numele căruia s-au adunat durerea, strălucirea, luciditatea și speranța mai multor generații, avea un colț de memorie pentru fiecare dintre cei pe care îi cunoscuse aici. Cănd îi întorceam vizita la București, peste ani, îl interesa ce s-a mai ales de fiecare dintre convivii de altă dată...
Nu pot încheia fără a menționa că volumul pe care îl citim acum, înflorit prin îngrijirea domnului Constantin Butișcă, editor de aleasă stirpe, a căpătat ținuta unui act cultural real. Pentru că acea Carte de aur, încărcată cu mulțumiri poetice și entuziaste adresate unei doamne iubitoare de arte și meserii culturale, doamna Maricica, în mica ei țară plină ochi de prieteni și apucături dionisiace, putea rămăne o samă de cuvinte... De la aranjarea în pagină - inspirată și incitantă - la biografiile restrănse pănă la esență, toată alcătuirea, din copertă în copertă, demonstrează dragoste pentru istoria orașului său...
Mircea Bradu
