Pe motiv de evoluție: oamenii, de exemplu, au avut nevoie de vreo două milioane de ani pentru a ajunge de la Lucy, o ființă oarecum asemănătoare cu maimuțele antropoide și alte primate, la creaturile (mai mult sau mai puțin) inteligente care au creat civilizația tehnologică în mijlocul căreia trăim. Adică evoluția ființelor vii este un proces cît se poate de cert, dar foarte lent.
Calculatoarele, de exemplu, au evoluat mult mai repede: în ultimele 7 decenii, de cînd Alan Turing a realizat prima variantă de computer, punînd bazele unui nou domeniu, dispozitivele electronice au ajuns să facă parte din viața de zi cu zi, chestii cotidiene pe care mulți dintre noi le iau drept bune. Avem deja parte de Inteligență Artificială (IA), chiar dacă ea este încă foarte redusă (nu vreau să intru în detalii pentru că sînt multe de zis despre asta, iar acum n-am timp), dar va evolua în următorii ani. Testul Turing spune că un robot este (suficient de) inteligent atunci cînd putem dialoga cu el fără să ne dăm seama că este de fapt condus de o IA... dar asta nu e mare lucru: există un punct în care Inteligențele Artificiale pot deveni suficient de inteligente pentru a-și lua dezvoltarea în propriile mîini (dacă se poate spune așa), scurt-circuitînd elementul uman, iar acest lucru ar putea duce la dispariția oamenilor.

Poate voi avea prilejul să continui abordarea de mai sus și impactul pe care-l poate avea tehnologia și IA-urile cînd vine vorba de evoluția mai rapidă a ființelor vii. Pentru că o IA nu ar trebui să aibă constrîngerile unui om cînd vine vorba de experimentarea pe ființele vii, inclusiv oameni, în sensul sporirii adaptabilității lor la diverse medii ambiante potențial ucigătoare sau chiar la producerea de specii umane noi.