
Cei de la NASA urmăresc umiditatea solului de-abia din anul 1980 dar inelele copacilor răspîndiți în toată lumea oferă clare asupra umidității din timpul vieții: cu cît e mai umed (între anumite limite ce țin de fiecare specie în parte) într-un anumit an cu atît copacul crește mai mult iar inelul e mai lat. Modelele climatice actuale (realizate pe baza nivelelor umidității) prevăd că amprenta umană asupra climei ar trebui să fie vizibilă cu ușurință de la începutul secolului XX și crește pe măsură ce emisiile de gaze și particule cresc. Iar concluzia a nasoală.
Amprenta umană reprezintă un model global de umezire / deșertificare regională a climei ca răspuns a gazelor de seră.