Dar are o problemă ce îi limitează oarecum utilizarea în cadrul speciei umane: CRISPR este o familie de secvențe ADN ce apar în bacterii și arhee. Secvențele conțin fragmente genetice ale virusurilor care au atacat procariotele, iar acestea sînt folosite pentru a detecta și distruge codul genetic al virusurilor similare în timpul atacurilor ulterioare. Aceste secvențe joacă un rol cheie în sistemul defensiv al procariotelor și formează baza tehnologiei CRISPR-Cas9.
Problema este că și specia umană a intrat în contact cu o sumedenie de viruși în ultimele miloane de ani, și-a format un sistem de protecție propriu. Problemele folosirii CRISPR-Cas9 apar în momentul în care sistemul imunitar recunoaște secvențele de virusuri folosite și se mobilizează în distrugerea lor. Iar efectele pot fi mai distructive decît ți-ai dori.
