Ca să fiu sigur că știi traseul de anul acesta, cel parcurs ieri, ți-l scriu din nou: cetatea din Biharia - Ruine Castrum Byhor, castelul Stubenberg din Săcueni, Gospodărie țărănească mijlocaș 1880 - recondiționată - Galoșpetreu, conacul Frater și Draveczky, traversare Valea Ierului de la Galospetreu la Otomani, conacul Komaromi din Otomani, Sălacea - satul celor 1000 de pivnițe, gospodărie din 1850 din Sălacea și podul cărămidă din secolul XVII din Sălacea.
Mai multe imagini găsiști aici. Sînt realizate cu smartphonu', așa că nu vă așteptați să fie de calitate (e imens de departe în a scoate calitatea aparatelor foto pe care le-au avut cîțiva profesioniști în ale fotografiei ieri, dar poate fi foarte util în unele momente). Și ar fi bine să nu vă așteptați să fie tocmai puține... sînt aproape surprins că am făcut aproape 300, dar am avut suficient timp la dispoziție și am văzut chestii interesante ieri.În cele mai multe situații imaginile pot să vorbească de la sine. De exemplu, partea bună la castelul din Săcueni (castelul Stubenberg) este că a intrat în renovare. Partea proastă este că mai e mult de lucru: suprafața e mare, banii nu-s din belșug, așa că va mai dura un pic. însă în final vom avea (pentru că suficient de aproape de Oradea pentru a ajunge în aproximativ o oră) un castel cu adevărat frumos. Conacul de la Otomani, supranumit și castelul de la Komaromi, este în cea mai mare parte amenajat, dar zona în care au fost odinioară grajdurile este încă în paragină. în timp vor fi amenajate și ele. Imaginile vă vor arăta detaliile caselor vechi și ale obiectelor de sute de ani, vă vor spune cîte ceva despre tehnicile folosite de oamenii de acum 1-2-3 secole și care nu acum nu mai există. Una dintre gospodării (cea din Galoșpetreu) e din 1880 și aparținea unor oameni înstăriți, iar alta, cea din Sălacea, e din 1850 și aparținea unor oameni săraci. în timp ce una dintre pivnițele pentru vin din Sălacea, satul cu peste 1000 de pivnițe așezate pe mai multe niveluri, pe lîngă care am trecut a fost realizată în... anul 1847.
În alte situații, cum ar fi cetatea din Biharia, unde nu se poate vedea mare lucru pentru că din ea au rămas doar zidurile de pămînt erodate de vreme, important e ce se poate citi / afla despre ea din alte surse. în cele mai multe situații, însă, fiecare lucru are povestea lui. Adică ceva mai mult decît imaginile și informațiile luate separat. Domnul Keri Gaspar (pentru moment nu am date de contact, dar voi reveni cu informații suplimentare) este unul dintre puținii localnici care încearcă cu un oarecare succes să mențină vie atenția oamenilor la lucrurile vechi. Mai mult: acționează pentru a întreține și păstra în forma actuală clădirile istorice de care Muzeul Å¢ării Crișurilor nu se ocupă, cel puțin pentru moment.Trăim în locuri încărcate de istorie multi-milenară. Ca să puteți face o comparație: istoria înregistrată a orașului Oradea este de 901 ani, zona Oradei conține numeroase vestigii dacice (cucerirea romană n-a ajuns pînă aici), iar peșterea de la Coliboaia din județul Bihor conține cele mai vechi desene din lume, estimatările spun că au fost făcute acum 32.000-35.000 de ani. Așa că stați prin zonă... nu veți găsi doar lucruri / zone foarte frumoase, ci și interesante.
Fotografii de la evenimentul de ieri găsiți la (ordinea este aleatorie, în funcție de cum le-am găsit): Remus Toderici, Bihorul în imagini (facebook și pagina), Marcel Socaciu, Vasile Valcan (facebook). Dacă veți publica imagini după publicarea acestui articol vă rog lăsați adresa la comentarii sau trageți-mă de mînecă (trimiteți un mesaj) să vă adaug în lista asta.
Despre eveniment au mai scris Ioana Ștef, Gabriela Popa și Online Gallery, Bihon.