Esti depresiv? Ți s-a urît cu viața? Nu dispera, există o soluție!

Ţi s-a întîmplat vreodată ca totul să înceapă să-ți meargă prost, să crezi că ești singur pe lume și că toți sînt împotriva ta? Să te trezești dimineața, dar fără nici un chef de a te da jos din pat. Ţi s-a întîmplat să te ieși de sub plapumă dimineața de parcă te-au duce la moarte în loc de baie, înjurînd și blestemîndu-ți zilele negre ale vieții pentru ca apoi să fie nevoie să te duci la școală sau la slujbă?

Mai demult am auzit că un scriitor sau un artist (nu mai țin minte identitatea lui, probabil că se poate găsi pe internet dacă ai suficientă răbdare) avea din cînd în cînd probleme din astea: procesul creator îl epuiza psihic și avea unele căderi în care o dădea în depresie sau alte chestii asemănătoare, foarte neplăcute. Probabil că vă sună cunoscut, este o chestie destul de comună care apare în cazul epuizării cauzate de stres - multă lume o are, chiar dacă numai puțini ajung la depresie sau chestii grave.

Revenind la artistul în cauză, din ce-am auzit el vizita spitalul de nebuni de fiecare dată cînd simțea că se apropie o stare din asta mai... neplăcută. Nu știu cum sînt acum condițiile dintr-un spital psihiatric, probabil că nu-s deloc de invidiat, dar pe vremea aia erau de-a dreptul mizerabile. Mai mult: nu doresc nimănui să stea prin preajma unor bolnavi mintali (filmul Zbor deasupra unui cuib de cuci ar trebui să vă lămurească de ce) pentru că manifestările acestora pot să fie de nesuportat pentru unii. Oricum, cînd tipul respectiv vedea că există pe lumea asta oameni în condiții mult mai mizerabile (din punct de vedere psihic și comportamental) decît urma să ajungă el vreodată se simțea ceva mai bine. Nu știu dacă-și revenea pe loc din depresie sau în următoarele cîteva zile, dar impactul bolnavilor avea acest efect asupra lui.

Am menționat povestea asta (pe care am auzit-o acum cîțiva ani buni) pentru că în ultimul an am avut să-mi amintesc de ea în mod repetat. Totul a început cînd am găsit blogul lui Florin Budea. Poate-l știți pe Florinel, măcar din citite, a fost jurnalist în Oradea vreme de cîțiva ani buni, acum nu mai știu sigur ce e (după ce s-a închis Spinul Bihorean) și nici nu-mi pasă prea tare.

Azi am avut prilejul să parcurg cîteva mesaje rămase necitite în timpul săptămînii, printre ele se găseau și vreo doua sau trei articole publicate între timp de Florin Budea... și m-au amuzat. Ele conțineau același ton plîngăcios și frustrant pe care-l menționam anul trecut... ca de fiecare dată au avut un efect benefic: au reușit să mă binedispună în aceeași manieră ca în povestirea de mai sus. Poate că unii se vor supăra citind asta, dar (cel puțin într-o oarecare măsură) este amuzant să-i vezi pe oameni încremeniți într-un mod defect de gîndire. Reacția asta depinde în întregime de modul personal în care reacționezi cînd îi vezi pe cei defecți din jurul tău.

Partea proastă este că nu poți face mare lucru pentru ei. Oricît de mult i-ai îndemna sau i-ai lovi ca să o ia pe un anume drum (chiar și unul constructiv, care să-i facă să se schimbe spre ceva mai bun), mulți vor fi reticenți să o facă și vor opune rezistență. Vor considera (culmea!) că sînt tot mai nedreptățiți.

Partea și mai proastă: Florin Budea are un talent incontestabil la scris - leagă cuvintele mult mai bine decît agramații care umplu internetul romănesc. Dacă și-ar pune mintea și ar schimba tonul articolele sale citirea lor ar fi de-a dreptul delicioase, dar pentru moment preferă să-și risipească talentul pe nimicuri.

Sursa primei imagini este aici. A doua imagine este adăugată ulterior, descrie perfect reacția din prima parte a articolului.