Cu toate acestea, pînă azi n-am ajuns niciodată acolo. Probabil că nici azi n-aș fi ajuns dacă Ioana nu mi-ar fi atras atenția cu articolul ei... Așa că m-am urcat în mașină și am ajuns la poalele donjonului romanic (un turn de apărare al unei cetăți și punct de observație) construit din cărămidă pe 4 sau 5 nivele (despărțite între ele de planșee de grinzi de lemn) în plan hexagonal în anul 1242, imediat după marea invazie tătară. Era înconjurat cu un șanț cu apă a cărui urme se văd și acum, la fel și ridicătura de pămînt de formă trapezoidală, indicînd existența unei fortificații de tipul unui val de pămînt sau zid înconjurător. Prima atestare documentară este 1289, cu ocazia asediului regelui Ladislau Cumanul. în 1514 vreo 30 de mii de răsculați conduși de Laurențiu, unul dintre căpitanii lui Gheorghe Doja, au trecut pe acolo în drumul spre Oradea.
Căutînd mai multe informații despre el am aflat că norvegienii ar fi vrut să dea bani pentru renovarea lui, dar romănii au făcut ei ce-au făcut de n-au mai primit banii. Și ar trebui să le fie rușine pentru asta - este un monument istoric care ar trebui renovat și transformat în obiect turistic. De asemenea, donjonul este unul dintre cele 3 turnuri pierdute ale Bihorului (un subiect la care voi reveni pentru că mă interesează să le vizitez și pe celalalte două). Aici s-ar putea să aflați alte lucruri interesante despre cetate (+ o galerie foto). Mai multe imagini găsiți aici (după cele de ieri de la CoderDojo Oradea care se ține în fiecare sîmbătă la Moszkva Cafe).