Ai trecut vreodată printr-o fază în care parcă ți s-au înecat toate corăbiile? Una în care n-ai mai avut chef de nimic, deși nu erai obosit, nici de lucru, dar nici de ieșit la distracție sau la alergarea zilnică, una în care întreținerea unor relații cu oamenii din jur ți se păreau foarte dificile și greu de suportat. O perioadă care s-a întins pe cîteva luni bune, sau chiar mai mult, în care nu vedeai nici un fel de perspective de viitor, zilele treceau una după alta, fără nimic interesant de făcut, fără nici un eveniment sau o întîmplare benefică ieșită din comun sau monotonia zilnică. Totul era gri, o stare continuă și nesfîrșită din care nu ai putea să ieși nici măcar dacă ți-ai dori asta din totul sufletul. Dar nu-ți dorești.
Dacă ai trecut prin așa ceva e foarte probabil să fi suferit de depresie, vei ajunge să te regăsești într-o oarecare măsură în povestea spusă de Andrew Solomon în înregistrarea de mai jos (filmată la TEDxMet). Depresiile ușoare se rezolvă relativ ușor (cuvîntul cheie fiind relativ, pentru că e la fel de ușor ca ieșitul de unul singur dintr-o groapă de mormînt săpată într-un pămînt mocirlos), făcînd mereu lucruri noi și efort fizic constant (adică apucîndu-te de un sport, de alergat prin parc și mers cu bicicleta ori de cîteva ture de bazi în fiecare zi), socializînd de cîte ori ai ocazia. Depresiile grave se vindecă doar cu medicamentație luată pe termen lung.
