Dacă revenirea la ă peste tot (mai puțin la începutul și finalul cuvîntelor) și la sunt (folosite înainte de perioada comunistă) s-a dorit a fi o eliminare a efectelor comunismului (una dintre multele decizii absurde și emoționale care s-au luat în primii ani de după revoluție), "legarea" lui nici o și nici un este o aberație mai recentă. Practic s-a luat o greșeală comună și s-a transformat în regulă. Ei bine, păstrați-vă greșeala... eu nu mi-o doresc.
O altă greșeală tot mai comună în ultimul timp este inversarea numărului de i de la terminația cuvintelor (mai ales la conjugarea de verbe). Cu alte cuvinte, acolo unde ar trebui să fie doi de i la terminație este pus unul singur, iar unde ar trebui să fie unul singur sînt puși doi. Mă întreb în cît timp vor tranforma oroarea (repet: Oroarea) asta gramaticală într-o regulă... Din punctul meu de vedere n-ar fi decît o nouă dovadă a falimentului educației romănești.
