Cel puțin în teorie, pentru că practica diferă de la stat la stat și, uneori, de la un guvern la altul.
Statul român nu este o excepție, cel puțin în făcutul de planuri: are un sistem de impozite pus la punct, are idei de investiții, are chiar și cîteva idei despre sănătatea și educarea poporului român. Partea proastă, și aici vine partea cu neputința, e că multe dintre planurile astea au rămas la nivel declarativ sau doar pe hîrtie. Atunci cînd n-au fost puse în practică prost. Există și chestii bune făcute în ultima perioada, dar rezultatul total e destul de clar: cei de la Digi24 spun că statul român pierde 507 euro pe secundă din evaziune fiscală (din incapacitatea de a colecta impozitele stabilite tot de ei), totul în timp ce coaliția de guvernare discută despre un nou sistem de impozitare pentru a atrage mai mulți bani la buget.
N-am făcut calculele, e posibil ca valoare pierderilor să fie undeva pe acolo, dar e clar demult că statul român a tot ieșit în pierdere în ultimele decenii. Fără fondurile primite de la Uniunea European pentru a face măcar o parte a investițiilor atît de am fi rămas în zona economică a anilor 2000.
Soluție n-am, pentru moment. E nevoie de administratori buni (atît în administrația locală cît și la centru) care să recîștige încrederea oamenilor de afaceri (și a oamenilor în general) dar în momentul ăsta e mai mult un vis frumos decît o soluție.
