Religia (în general, nu doar cea creștină) își are originile în întrebările pe care și le-au pus oamenilor despre universul din jur: cum am apărut? De ce sîntem aici? Care e scopul vieții mele? Niște întrebări absolut normale, cu niște răspunsuri cît se poate de diverse în funcție de perspectiva fiecăruia.
Știința ne oferă acum un răspuns bun despre cum a apărut viața și cum a evoluat specia umană, chiar dacă e departe de a fi complet (și s-ar putea să nu fie niciodată complet), însă nu toți oamenii sînt dispuși să îl ia în calcul cu adevărat chiar și atunci cînd îl înțeleg. Reperele lor în viață sînt altele. În ce privește perspectiva fiecăruia nici un rîspuns la întrebările din paragraful anterior este greșit atîta vreme cît îl mulțumește pe cel care pune întrebările, și aici vine al doilea aspect al problemei: puterea și controlul.
- Pe de o parte, religia vine să ofere răspunsuri prefabricate (gata digerate) celor care-și pun întrebări în speranța că vor adera la grup întărind perspectiva comună. Nu e neaparat ceva rău, pentru că în lipsa unor răspunsuri prefabricate unii oameni le-ar face rău celor din jur (poate chiar mai mult decît răul făcut de religioși în ultimele milenii).
- Pe de altă parte, unii oameni sînt de-a dreptul îndrăgostiți de euforia pe care le-o oferă controlul pe care-l au asupra vieților semenilor lor (prin intermediul perspectivei comune). Motiv pentru care încearcă să păstreze acel control prin orice mijloace pot, motiv al acțiunii din titlul acestui text.
Eu nu vreau ca Religia să fie materie opțională la bacalaureat. Nu pentru că am ceva cu gigeii în cauză ci pentru că, pur și simplu, am o altă perspectivă decît ei iar demersul lor e aiurea.
