Programul a durat un pic mai mult decît mă așteptat (vreo 3 ore), așa că nu am apucat să stau la tot... am lipsit vreo oră apoi am revenit tocmai cînd Grațian era pe scenă și povestea despre literatură. În afară de asta și de concertul din filmulețul alăturat a fost o adaptare scurtă a piesei Iona, poezie și discursuri ale celor de la Toastmaster Oradea, care cu așa ceva se ocupă (ca pasiune).
Concluzia: a fost plăcut. Tinerii de la YouthBank Oradea au făcut o treabă bună.
Pe de altă parte, cum vă dați seama că alții vă consideră mai bătrîn decît vă simțiți? 
Mie mi s-a întîmplat ceva mai devreme... Cînd am luat biletul de intrare la eveniment (despre care se spune că a fost oferit ca donație) tinerii de la intrare mi-au cerut să furnizez și un nume (adică al meu) ca să-l treacă în ceva tabel. Le-am spus, iar cum numele de familie este foarte comun prin Oradea, unul dintre tineri s-a grăbit să mă întrebe dacă nu cumva eram tatăl uneia dintre fetele din echipă. Cum bănuiam deja că era vorba de o grupă de adolescenți, vreo două secunde lungi mi-au trecut prin minte fetele pe care le-am... cunoscut un pic mai bine prin liceu și facultate... apoi am spus un NU sigur. Destul de sigur.
