Compusul activ din ciuperci e psilocibina, o substanță produsă de peste 180 de specii de ciuperci, dar multe dintre ele o produc în cantități foarte mici. Atunci cînd psilocibina intră în corp e sintetizată într-o substanță diferită, denumită psilocină, care se conectează cu anumiți neuroreceptori și produc efectele psihedelice - schimbă percepția senzorială, face emoțiile mai puternice, produce euforie și halucinații (conform celor citite, nu experimentate, chiar dacă-mi plac ciupercile din comerț). Efectele astea psihedelice depind foarte mult de context și starea persoanei în momentul în care consumă ciupercile, așa că experiența poate fi diferită de fiecare dată. La nivel fizic ciupercile cauzează de obicei variații ale tensiunii arteriale, dilatarea pupilelor, schimbări de stare și o percepție alterată asupra realității.
Unii spun că psilocina asta este foarte similară cu serotonina, un hormon și neurotransmițător care controlează o mulțime de lucruri în organismul uman. Sistemul serotoninei din creier este unul complex și are legătură cu modul în care diferite zone din creier comunică unele cu altele - în general se consideră că nivelul scăzut al serotoninei are legătură cu depresia și anxietatea și tocmai de aceea una dintre cele mai des prescrise medicații pentru combaterea lor este formată din inhibitori de recaptare selectivă a serotoninei.
Folosirea terapeutică a ciupercilor halucinogene pare să aibă efecte secundare mai puțin extreme decît LSD și ecstasy (atîta vreme cît nu exagerezi, evident).
