Dar nu e așa: nu a avut loc nici acum cîteva luni, nici măcar acum cîțiva ani. S-au împlinit de atunci 24 de ani, aniversați (deja) luna trecută, iar revoluția din 1989 este deja o chestie veche, aproape fumată, cind vine vorba de problemele romănilor. între timp transferul spre o nouă generație s-a efectuat deja aproape complet, iar evenimentele petrecute în tot acest timp contează mai mult decît schimbarea de regim (sau, cel puțin, a unora dintre conducătorii țării) de atunci.
Nu mai puteți folosi argumentul morților de la revoluție după ce vreme de două decenii ați zăcut a niște legume în locurile voastre (înăuntru sau în afara Romăniei), fără să vă intereseze să faceți ceva, plîngîndu-se că vouă, familiei și prietenilor vi se întîmplă lucruri nasoale din partea unor incompetenți și hoți (nu mă refer doar la politicieni) pe care i-ați lăsat să vă prostească și să vă ducă cu zăhărelul în toată această perioadă. E o chestie care ține de atitudine, trebuie să vă ducă mintea cît de cît ca să o înțelegeți.
Lămuriți? Puteți folosi doar argumentele acțiunilor voastre, iar dacă n-ați murit sau n-ați fost schilodiți la revoluție (adică fizic, nu doar mental) nu o puteți folosi la aproape un sfert de secol după ce a avut loc. Cu o logică de genul ăsta puteți folosi și revolta țăranilor din 1907 care s-au jertfit pentru pămîntul lor, așa cum s-au luptat și țăranii și jandarmii la Pungești anul trecut.
