Au îneput să cartografieze, cu un oarecare succes, și ceea ce se afă sub nivelul oceanului planetar de pe Terra. Dar încă este mult de lucru: odinioară cea mai eficientă metodă era lansarea unei greutăți de pe o barcă, acum însă tehnologia s-a mai sofisticat nițel. Se folosesc sonarele și sateliții pentru a cartografia terenul de sub ape, dar în cazul ultimelor acuratețea hărților e de numai 5 kilometri (adică se văd doar acele zone care au mai mult de 5 kilometru lungime sau lățime). Se poate intra în detalii, însă pentru asta trebuie cheltuiți niște bani - estimarea actuală este de 3 miliarde de dolari - și alocate o sumedenie de resurse (umane și maritime).
Pentru moment e mai de dorit (mai ieftin) trimiterea de sonde spre Marte și restul planetelor din sistemul solar, însă nici cartografierea oceanelor nu e lăsată de izbeliște: în numai cîțiva ani s-ar putea să fie fie trimise sonde autonome care să folosească sonarul pentru a culege detalii.
Oceanele acoperă cam 70% din suprafața Pămîntului, iar cunoașterea pămîntului de sub ape are o sumedenie de avantaje: evitarea pericolelor pe care le reprezintă la adresa navelor maritime, modelarea mai bună a tsunamiurilor și a schimbărilor climaterice, exploarea resurselor subterane (atît minerale cît și a terenurilor de cultură), etc.
