
Plouă-ncet, stau în gară
Ochii simt că mă dor
Gînduri rămase de-aseară
Parfumul din coridor
Povestea-i de-o pensie lunară
Un ceas bătea tot mai trist
Știam că e ultima oară
Absurdul din nou a invins
Ochii mei pe-o linie moartă
Rătăceau căutînd clandestin
Trenuri ce nu sînt pe hartă
Linii ce-nseamnă destin
Trenuri ce pleacă, nu vin
Și anii ce s-au scurs de ieri
Doi țigani cîntau din vioară
Cineva-mi oferea aspirine
Toți vorbeau rîzînd într-o doară
Eu voiam să le spun despre tine
Mă gîndeam numai la tine
Povesteam de problema agrară
Eu plîngeam, ei rîdeau, ce ciudat
Iar țiganii cîntau din vioară
Cîntecul lor preferat, cîntecul lor neuitat
Și anii ce s-au scurs de ieri
Trec țiganii, cîntecul lor ascult
Sparg paharul, vreau să te uit!
Trec țiganii, cîntecul lor ascult
Sparg paharul, vreau să te uit!
Trec țiganii, cîntecul lor ascult
Sparg paharul, vreau să te uit!
Trec țiganii, cîntecul lor ascult
Sparg paharul, vreau să te uit!