
Du-mă fericire în sus,
Izbește-mi tîmpla de stele,
Lumea mea prelungă și în nesfîrșire,
Se face coloană sau altceva
Mult mai înalt și mult mai curînd. (x2)
Ce bine că ești, ce mirare că sînt!
Doua cîntece diferite, lovindu-se amestecîndu-se,
Două culori, ce nu s-au văzut niciodată,
Una foarte jos, întoarsă spre pămînt,
Una foarte sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
A minunii că ești, a-ntîmplării că sînt.