Brățara ar trebui să fie activată cu o mișcare a încheieturii mîinii, ar trebui să fie echipată cu un card de memorie, procesor, accelerometru, port de micro USB, wi-fi și bluetooth pentru a putea interacționa cu dispozitivul mobil din apropiere. Partea cea mai importantă a brățării ar trebui să fie un ”proiector-pico” și o rețea de senzori de proximitate pentru a proiecta imaginea preluată de pe telefon sau tabletă pe braț și pentru a interacționa cu mișcările degetelor exact ca smarphone-ul de servici.
Am folosit ”ar trebui” pentru că dispozitivul ăsta pare să fie o țeapă (deși ideea pare excelentă). Site-ul de prezentarea și strîngere de donații este aici, dar nu există încă un prototip funcțional (inventatorii cer 700 de mii de euro pentru a-l termina și încă 300 de mii de euro pentru a dezvolta aplicații pentru toate platformele de telefoane mobile). Adică filmulețul de prezentare e doar o animație bine făcută... și cam atît. Dacă strîngerea de fonduri are succes, brățara Cicret ar trebui să fie disponibilă în 10 culori și cu două versiuni de drive: 16 și 32 de GB. Un ”dacă” cam îndoielnic: se obișnuiește ca de obicei să fie realizat un prototip, o primă variantă funcțională a produsului care arată fără nici o îndoială că ideea funcționează, și de-abia după aceea se strîng banii pentru lansarea lui pe piață. De cele mai multe ori (probabil că există și unele excepții) solicitarea de bani înainte de finalizarea prototipului este țeapă.
