Acum cîteva sute de ani unii oameni credeau că Pămîntul este plat sau că Soarele se învîrte în jurul Terrei. între timp însă, astronomia a avansat remarcabil, au fost descoperite o mulțime de galaxii în afara Căii Lactee, o mulțime de stele stele în galaxia noastră și cîteva exo-planete cu adevărat interesante. Dar spațiul extraterestru ne rezervă încă o mulțime de surprize, iar giganticele obiecte spațiale de mai jos sînt doar cîteva dintre ele. Dacă mai aveți vreo îndoială cît de micuți sîntem, noi și sistemul nostru solar, probabil lista de mai jos vă va spulbera orice îndoială.
Cele mai mari 10 elemente cosmice cunoscute de om, clasificate după tip
Cea mai mare planetă. WASP-17b este o exo-planetă din constelația Scorpius descoperită în 2009. Cu un diametru de 300 de mii de km e de două ori mai mare ca Jupiter. Este de asemenea prima planetă care orbitează într-o direcție inversă rotației stelei sale.
Cea mai mare stea. Soarele nostru este cel mai mare obiect cosmic din sistemul nostru solar, dar e micuț comparativ cu NML Cygni. Cu un diametru de două miliarde de km Canis Majoris a fost considerată multă vreme cea mai mare stea, dar NML Cygni e mult mai mare - este un hyper-gigant roșu mai mult de 10 miliarde de ori mai mare decît Soarele.
Cea mai mare gaură neagră. NGC 1277 este o gaură neagră super-masivă. Sagitarus A*, localizată în centrul Căii Lactee, este cea mai mare gaură neagră din galaxia noastră cu un diametru de 44 milioane de kilometri. Dar în constelația Perseu, în centrul galaxiei NGC 1277 a-nnebunit gravitația: masa gaurei neagre super-masive descoperită acolo este de 17 milioane de ori masa Soarelui și diametru de 11 ori mai mare ca orbita planetei Neptun în jurul stelei: 49,5 miliarde km. Masa găurii negre NGC 1277 reprezintă 14% din masa galaxiei sale, în timp ce raportul dintre masa altor găuri negre super-masive și masa galaxiei lor nu depășește 0,1%.
Cea mai mare nebuloasă (nori intestelari de gaz, praf și materie din care se formează stelele și sistemele lor solare) are nume de Tarantulă. La 160 de mii de ani lumină (știți voi, distanța pe care o parcurge lumina într-un an) de noi se află cel mai mare asemenea nor interstelar, nebuloasa Tarantula cu o lățime de 650 de ani lumină. Dacă s-ar afla mai aproape de noi, precum nebuloasa Orion, lumina ei ar lăsa umbre pe suprafața Terrei.
Cel mai mare roi (blob). Roiurile Lyman Alpha sînt nori imenși de hidrogen care au dat naștere primelor stele în perioada de început a Universului - acum 11,5 miliarde de ani. RLA-1 (Lyman Alpha Blob - LAB-1) este o masă de hidrogen ce strălucește în verde cu o lungime de 400 de mii de ani lumină și este una dintre cele mai mari și mai vechi obiecte spațiale cunoscute.
Cea mai mare galaxie descoperită pînă acum este denumită IC 1101. Calea Lactee, galaxia în care ne aflăm, are aproximativ 300 de mii de stele și un pic peste 100 de mii de ani lumină diametru. IC 1101 este o galaxie eliptică cu un diametru de 6 milioane de ani lumină și aproximativ 100 de mii de miliarde de stele. Este de cel puțin 50 de ori mai mare decît Calea Lactee și de două mii de ori mai masică.
Cel mai mare lob radio este 3C 236. Din punct de vedere astronomic lobii sînt structuri localizate deasupra și dedesubtul centrelor radio ai galaxiei, vin cîte doi și sînt destul de simetrici, sînt alimentați de materia emisă cu viteză ca unde radio de găurile negre super-masive din centrul acestor galaxii. 3C 236 este un jet de energie care se întinde pe 40 de milioane de ani lumină.
Cea mai mare structură cunoscută în Univers: HUGE-LQG. Pînă recent recordul era deținut de un grup masiv de galaxii, un filament cunoscut ca Marele Zid Sloan ce are o lungime de 1,38 miliarde de ani lumină. Dar recordul a fost depășit în 11 ianuarie 2013 atunci cînd o colecție enormă de nuclee galactice a fost descoperită în constelația Leo. Are aproximativ 4 miliarde de ani lumină, iar grupul de 73 de quasari ocupă aproximativ a 21-a parte a Universului observabil. De asemenea, este și cea mai luminoasă regiune din Universul cunoscut.
Cel mai mare "lucru" din Univers pare să fie pînza cosmică. O hartă a Universului tînăr realizată de NASA detaliază fluctuațiile căldurii la 300 de mii de ani după Big Bang. Acum Universul este împrăștiat pe 100 de miliarde de ani lumină în grupuri-grupuri de galaxii din care vedem doar o foarte mică parte.
