- Situația candidaților noștri nu este prea roză! Dacă nu facem nimic vor pierde alegerile.
- Ştim toate astea, dar ce putem face?
- Pentru asta ne-am adunat aici, ca să decidem asta. Adică ce să facem mai departe.
- Nu putem face nimic, mai este prea puțin timp.
Capetele celor trei aproape se atingeau în lumina palidă a lumînărilor răspîndite aleator prin jurul lor, lumina tremurătoare a lumînării așezate dintre ei părea gata să se stingă ori de cîte ori vorbeau mai tare. Umbrele jucau pe pereții încăperii de fiecare dată cînd se agitau surescitați, și se agitau constant creînd valuri de lumină prin semiobscuritatea din încăpere.
- Mîine este ultima zi a campaniei electorale și încă nu avem nimic stabilit pentru a contracara avantajul adversarilor noștri, remarcă unul.
- Nu mai repeta lucruri pe care le știm deja, i-o reteză altul. Dacă nu ai de spus nimic nou ar fi mai bine să taci.
- Nu vă mai certați, încercă să-l tempereze al Treilea, este cel mai prost moment. Trebuie să analizăm foarte bine informațiile pe care ni le-au pus la dispoziție sistemele de Inteligență Artificială și estimările pe care ni le-au furnizat ele privind rezultatul viitoarelor alegeri planetare.
- Dar le-am văzut deja: vom pierde, concluzionă Primul.
- Hm! făcu al Doilea gata să se ia din nou la harță însă se răzgîndi sub privirile autoritare ale celorlalți doi.
- Corect, spuse al Treilea. Dar de ce? Ce i-a făcut pe alegători să se decidă în favoarea celorlalți? Promisiunea unui viitor mai bun și a unui trai îmbelșugat?
- Nu cred, răspunse primul după cîteva momente aplecat deasupra unui teanc voluminos de hîrtii. Același lucru îl promitem și noi după fiecare dezastru devastator, și încă cu programe de reconstrucție mult mai bine puse la punct.
- Tratament echitabil tuturor speciilor din federație?
Al Doilea și al Treilea au început să rîdă, iar Primul se încruntă de parcă l-ar fi insultat.
- Dar așa ceva este imposibil, spuse al Doilea. Toți am promis asta, dar nimeni nu ne crede. Este unul dintre lucruri pe care le repetăm mereu de vreo două sute de ani, la fiecare alegere pentru Parlamentul Unit al Federației, și o facem tocmai pentru nu s-a întîmplat nimic în acest sens în toată perioada asta.
- Accesul liber la informații?
- Există deja, sosi răspunsul după întîrzierea de rigoare dată de verificarea hîrtiilor din teancul cel gros. îl controlăm în cea mai mare măsură prin eliminarea informațiilor pe care nu dorim să se afle, dar s-a implementat cu succes peste tot.
- Atunci, ce-a mai rămas de verificat?
- Să fie oare vreun paragraf obscur din programul celorlalți?
- Despre care să nu fi aflat noi?! Imposibil! protestă al Doilea. Chiar eu am verificat totul în detaliu și nu am găsit nimic suspect de menționat.
- Pe străzi ce se vorbește? întrebă tot Primul. Poate au aflat ei cîte ceva, sugeră el.
- Nu se știe mare lucru, îi răspunse al Treilea, atît doar că sînt mai multe zvonuri care au atras pe toată lumea de partea Celorlalți, iar vorbitorul aproape scuipă acest ultim cuvînt prin disprețul cu care l-a strecurat printre dinți, cum că ei vor acorda alegătorilor facilități nemaiîntîlnite pînă acum.
- Ce anume? se arătă al Doilea foarte curios.
- Nu am aflat, nici nu cred că există așa ceva. E numai un zvon fără fundament.
- Dar dacă nu este?
- Oricum am pus-o. Asta dacă nu găsim o soluție pînă la dimineață.
- Sugestia mea este să cercetăm în detaliu toate rapoartele, și din nou programul electoral al Celorlalți pentru a ști cum să acționăm.
Şi Primul, și al Doilea, îl priviră pe al Treilea cu superioritatea celor care au auzit cea mai mare tîmpenie din partea cuiva pe care îl considerau pînă un pic mai devreme drept un egal.
- Ce-avem de pierdut? insistă însă acesta foarte calm, fără să le ia în considerare reacția – ba chiar întorcînd-o ca pe refracția unei oglinde. Oricum nu avem nimic mai bun de făcut. Ce le veți spune candidaților noștri mîine – că ne-a fost prea lene ca să facem o ultimă încercare? Personal prefer să pierd cu demnitate și să știu că am făcut tot ce am putut decît să le spun asta.
- Totuși este un volum imens de lucru, nu cred că avem suficient timp să terminăm…, încercă al Doilea să protesteze.
- Ei, și? Ce-i cu asta?
într-un final ceilalți doi acceptară, și s-au pus pe treabă fără prea multă tragere de inimă.
- Ce înseamnă „energie electrică”? întrebă la un moment dat al Treilea.
- Unde ai găsit așa ceva? tresări al Doilea.
- Chiar în programul Celorlalți, spuse al Treilea. E într-adevăr într-un paragraf obscur, uite și nota ta de subsol prin care ți-ai adus singur aminte că trebuie să o cauți în dicționar.
- Nu am găsit-o, se scuză al Doilea. Apoi am uitat de ea.
- Totuși, ce-i „energia electrică”? insistă al Treilea.
- Nici în dicționarul ăsta nu apare, spuse Primul studiindu-și dicționarul de buzunar. Şi dacă îmi amintesc bine, nici nu vom găsi acest termen în dicționarele noastre.
- De ce?
- Este un termen specific al speciei dominante de dinaintea Federației, singura pe vremea aceea. Mă refer la oameni. Pe vremea aceea energia electrică era distribuită tuturor, era un lucru esențial.
- Dar nu au dispărut?!
- Ba da. Se pare că Ceilalți au avut acces la arhivele lor.
- Şi noi putem face asta, rînji Primul. Le putem promite și noi o mulțime de lucruri, ca de exemplu televizoare și computere. Le putem face accesibile tuturor.
- Ce-s alea?
- N-am idee, dar nu cumva sînt tocmai acele obiecte care le-au adus distrugerea speciei care le-a creat?
- Ba da, dar noi nu sîntem suficient de proști să le introducem din nou pe piață… chiar dacă, cumva, am reuși să le reproducem.
- Te ocupi atunci de pregătirea discursului? întrebă al Doilea.
- Da, nu vă faceți probleme. De data asta vom cîștiga, sînt sigur.
- Dar data viitoare, nu va trebui să găsim ceva nou?
- Nu neaparat, putem menține această promisiune și să adăugăm mereu termeni noi dezgropați din arhive.
Foarte mulțumiți de decizia luată, cele trei maimuțe antropoide își fluturară cozile în semn de salut și se ridicară de la masă. în urma lor, la ceva timp după ce s-au pierdut în întunericul junglei cu cerul plin de stele și a cîtorva scame de nori, lumînările uitate aprinse în cocioaba de paie care le-a servit drept loc de întîlnire s-au stins una cîte una fără să stîrnească vreun incendiu care să transforme în cenușă cîte jumătate de continent în numai cîteva zile. De data asta.
Dan-Marius
1 august 2004
