Aceasta s-a născut pe 17 august 1953, la Nițchidorf, lîngă Timișoara. În 1987 ea a emigrat în Germania, iar la ora actuală este o prezență apreciată la superlativ în spațiul literaturii în limba germană, dar și în alte țări europene. Conform aprecierilor comitetului Nobel scrierile dînsei prezintă în mod poetic viața sub dictatura comunistă în Romănia, informează nobelprize.org.
Nu vreau să menționez aici biografia ei, o puteți găsi oricînd pe rețea... presa romănească a preluat informația și reporterii au umplutbucata romănească de internet cu laude. Personal sînt mîndru că un romăn emigrat în Germania a înregistrat o asemenea reușită (de la data stabilirii ei în afara țării scriitoarea a fost distinsă cu numeroase și importante premii germane și internaționale, inclusiv trei propuneri pentru premiul Nobel pentru literatură din partea țării adoptive), dar în același timp nu pot să nu fiu un pic trist: reușita Hertei Muller nu e decît o dovadă în plus că e necesar să emigrezi din Romănia pentru a avea succes. De-a lungul istoriei noastre asta a devenit aproape o regulă, iar excepțiile, dacă există, sînt puține. în ultimii zeci de ani statul comunist și cel „democratic” au făcut o treabă excelentă în alungarea valorilor autentice din țară.
Sînt sigur că asta se va schimba, însă situația actuală nu-mi permite nici un fel de estimare asupra momentului în care se va întîmpla așa ceva. Sînt totuși optimist: mai avem suficiente valori și un potențial imens pe care îl putem valorifica.
