Legea nr.339 din 17 iulie 2006 pentru modificarea și completarea Legii voluntariatului nr. 195/2001 spune (printre altele) că:
a) voluntariatul este activitatea de interes public desfășurată din proprie inițiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestație materială;
b) activitatea de interes public este activitatea desfășurată în domenii cum sunt: asistența și serviciile sociale, protecția drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de învățămănt, științific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protecție a mediului, social și comunitar și altele asemenea;
Definiția este destul de clară. Dar perceția romănului este destul de diferită... cel puțin față de ce spune legea, dar mai ales de la un individ la altul. Pentru unii e un mod de viață, alții ar face-o dacă ar avea posibilitatea, timp sau energie (după ziua de lucru pe salariu de mizerie sau după o noapte de distracție) sau dispoziția interioară.
Eliza Vaș și Bogdan Pater au ceva activitate și cîteva articole pe tema voluntariatului (aici și aici sînt doar cîteva exemple)... așa că perspectiva lor e clară (cel puțin pentru mine 
). în plus, în 24 ianuarie a avut loc Ziua Voluntarului Caritas în sala festivă a Liceului Greco Catolic Iuliu Maniu din Oradea, prilej cu care Asociația Caritas Eparhial Oradea și-au premiat voluntarii a căror acțiuni le-au coordonat în ultima perioadă (prilej cu care Paula Seling a fost invitată de onoare datorită implicării de-a lungul timpului în acțiuni de voluntariat).
Religia a fost (cam mereu) susținătoare a slujbelor de caritate, pentru oferere ade ajutor celor care au nevoie de el, cel puțin la nivel declarativ. Uneori chiar se țin de promisiune și-și fac treaba, dar asta e altă poveste.
Dar în rest... vreau informații, păreri, perspective despre voluntariat. Tu în ce măsură ești dispus să-ți cheltui energia și să-ți ocupi timpul cu așa ceva într-un mod organizat?
