Am crescut cu stiloul și pixul în mînă (în vremurile de demult, înainte de apariția calculatoarelor în pe la noi scrisul de mînă era singura metodă prin care ne puteam scrie memoriile în sălile de clasă și temele de acasă), dar în ultimele decenii le-am înlocuit tot mai mult cu tastele calculatorului pe motiv că programarea nu se prea poate face cu unelte de scris. Sau, cel puțin, nu este o metodă la îndemînă.
Le-aș da dreptate: nu mi-a plăcut niciodată prea mult chimia (am ajuns la informatică doar pentru că știam deja prea multă muzică și nu vroiam să mă apuc de chimie), dar am reținut doar ”prostiile” și chestiile nesemnificative din ce-am învățat în școală. Iar scrisul a avut o influență în acest sens.
