Viitorul protezelor va redefini (parțial) umanitatea

De foarte multe ori oamenii înțeleg prin termenul de umanitate acele grupuri de persoane care sînt ca ei. Adică arată ca ei, se comportă ca ei, gîndesc și cred (sau nu) în divinitate ca ei. Nu este (tocmai) ceva rău, dar poate avea efecte negative foarte neplăcute (sclavia negrilor și a țiganilor, discriminare, războaie religioase, etc).

Însă nu ăsta e subiectul ce mă interesează și nu vreau să intru în detalii (deși s-ar putea să o fac cîndva în viitor).

Tehnologia protezelor a luat un avînt considerabil în ultimii ani: dacă acum vreo două-trei decenii cele mai comune proteze pentru mîini erau cîte un cîrlig atașat membrului amputat, acum există proteze pentru copii (unele dintre ele își modifică dimensiunea pe măsură ce copilul crește) și proteze ce pot fi controlate prin mișcările membrelor (folosind electrozi introduși în mușchi - curentul electric detectat de electrozi duce la mișcarea degetelor) sau aplicații pentru telefonul mobil.

Orice persoană cu o imprimantă 3D și suficiente cunoștințe de modelare 3D poate produce o proteză pentru membrul pierdut, eventual poate chiar atașa Inteligențe Artificiale (aici e nevoie de cunoștințe ceva mai avansate) pentru controlul mai bun al protezei. Iar efectele se văd: utilizarea pe termen lung a protezei este limitată doar de capacitatea bateriei, dar persoana își poate folosi noul membru artificial aproape la fel de bine de parcă ar fi fost născut cu el.

Iar asta va schimba în timp percepția umanității, de vreme ce cyborgii nu vor mai arăta exact ca restul oamenilor: nimic nu-i poate opri ca în locul mîinii pierdute să pună un tentacul sau orice altceva ce le este util pentru moment.

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează