Tu unde stai la taclale după un accident?

Chestia asta mi-a adus aminte de o fază ceva mai veche, care s-a întîmplat acum cîțiva ani. O mai povestesc din cînd în cînd pe la prieteni sau cunoștințe, cînd se mai aduce vorba despre șoferii tîmpiți pe care-i avem pe drumuri le naționale, dar n-am avut încă prilejul să o spun și aici.

Era iarnă, cam prin preajma Crăciunului, cînd am fost cu niște prieteni spre nord (adică Satu Mare). La întoarcere era deja noapte, iar în afara localităților era întuneric beznă. Doar noi și stelele de deasupra. La un moment dat, în apropierea unei curbe de 90 de grade spre dreapta, am dat de o porțiune de drum acoperită cu polei (acesta era suficient de gros încît să te deplasezi cu greutate pe picioarele tale și se continua pentru încă vreo 300 de metri, după curba respectivă). Din cauza poleiului și al serpentinei am încetinit mașina la o viteză sigură, cît să pot coti fără să ies în peisaj. S-a dovedit o manevră foarte utilă, dar dintr-un alt motive: chiar în mijlocul drumului și mijlocul curbei stăteau niște indivizi stînd la taclale. în condițiile în care drumul era alunecos, nu era vizibilitate (în stînga și în dreapta curbei erau niște movile de pămînt de cîțiva metri înălțime) și era întuneric beznă. Dacă aș fi avut viteză i-aș fi luat pe indivizi pe capotă așa cum o bilă bine țintite doboară niște popice.

Motivul conversației într-un loc atît de nepotrivit? L-am aflat pînă la urmă, pentru că m-am dat jos după ce am trecut de ei și m-am întors: două mașini ieșiseră în peisaj din cauza vitezei prea mari, neadaptate la drumul alunecos. Una dintre ele era la verticală, bine rezemată de mobila de pămînt din stînga curbei (în direcția mea de deplasare, spre Oradea), cealaltă era în mijlocul unei gropi ceva mai adînci (un fel de vale pe lîngă drum), la vreo 100 de metri mai departe, tot pe partea stîngă. Gigeii din mașini chemaseră deja poliția și niște autoutilitare de tractare și, ca să treacă timpul mai ușor, s-au pus să discute în mijlocul curbei.

Situația de mai sus a fost singura în care mi-a venit să mă dau jos din spatele volanului și să-i masacrez pe idioții ăia (n-am făcut-o, dar asta-i altă poveste). Probabil nu m-ar fi condamnat nimeni, ba chiar unii mi-ar fi mulțumit pentru că aș fi dublat coeficientul de inteligență al speciei umane.