De ce stresul este contagios

Rîsul este contagios (și chiar buna dispoziție în anumite momente), căscatul este contagios (în funcție de relația pe care o ai cu persoana de lîngă tine), stresul este contagios (și produce efecte nașpa în interiorul creierului tău).

Practic, e suficient să fii în preajma unei persoane (sau a unui grup de persoane) stresate pentru a fi la rîndul tău stresat. Nu e ceva garantat, mai degrabă există posibilitatea de a reacționa de parcă ai fi fost supus tu însuți (însăți) la factorii de stres ce au declanșat acea reacție, iar reacțiile creierului sînt exact la fel.

Experimentele au fost realizate pe perechi de șoareci, iar atunci cînd unul dintre ei a fost supus unui stres moderat a dus la activarea neuronilor CRH (responsabili de reacțiile la stres) la ambii parteneri. Atunci cînd activarea acestor neuroni a fost inhibată, unul dintre parteneri nu a fost contaminat indiferent de cît stres a ”încasat” celălalt șoarece. Reactivarea lor în absența stresului a produs modificări în creier de parcă șoarecele ar fi fost stresat.

Transferul stresului la șoareci se face printr-un feronom care-i alertează de reacțiile semenilor lor la schimbările de mediu. Transferul stresului la oameni se face pe căi diferite, dar reacțiile sînt destul de similare: producția de cortizol (un hormon) și intrarea în stare de alertă.

Informații ceva mai detaliate despre acest mecanism găsești aici, aici și aici.