Miorita in varianta anului 2010

Pe un picior de plai dîmbovițean

Şi cu o gură blondă de rai Udreștean

Iată se cobor la vale de sus de la guvernare

Trei reforme financiare.

Una-i reducerea salariilor bugetare

Unu-i împrumutul foarte mare

Altu-i tupeul cel mai tare.

 

Un ciobănel cam mititel

La înălțime și cam chel

Cu un cățel Emilescian

Un pic mai păros și cam țăran

A ieșit la înaintare

Ca să ne convingă că-i cel mai tare

Şi că-i cel mai potrivit

Şi mai de nestăpînit,

Că-i cel mai rotund

Şi cel mai pro fund.

 

Dar mogulul Voiculescian

Şi mogulul Patriscian

Şi cu el Vîntulescian

Se tot vorbiră

Şi se sfătuiră

Pe la final de mandat

Ca să mi-l facă uitat

Pe cel mai marinar

Că-i mai ștrengar

Şi are resurse mai multe,

Blonde și avute

Şi servicii mai secrete,

Blonde și discrete.

 

S-au bătut în declarații

Şi în explicații

Care-i mai bine intenționat,

Şi mai bogat

Şi mai pixelat

în albastru scăpătat

în botul umflat

Al unui oarecare

Nevinovat sub soare.

 

Marinarul a cîștigat

Şi nu s-a mai mutat

De la palat la răcoare

De gratii ascuns de soare.

Iar cea Elenuță

Cu lînă blonduță

De trei luni-ncoace

Gura nu-i mai tace

Nu îl lasă-n pace.

 

- Elenuță laie, mioriță

Cu lînă blonduță

De trei luni-ncoace

Gura nu-ți mai tace

Nu mă lași deloc în pace!

 

- Drăguțule marinărel,

Dragă Trăiănel,

Dă-ți resursele-ncoace

Şi lasă-ți SRIstele-n pace.

Şi dă-ți bănuțeii

Şi toți golăneii

La micuțul prim-ministru

Cu guvernul numărul patru.

Că-i grav de noi,

Sînt toți cu ochii vîlvoi,

Zic că i-am furat

Şi i-am înșelat

Şi vom da socoteală

Pînă vom avea viață nasoală.

 

- Elenuță laie, mioriță

Cu lînă blonduță

Din nou am cîștigat

Şi nu m-am săturat

De mandate și de bani

De putere și de golani

Cu care să mă lupt.

Aruncă-mi paloșul cel rupt

Lîngă șuvița demult tunsă,

Tunsă felegunsă.

Avem mult de lucru,

Atîta de mi-e acru.

Cheamă-l pe Boc cel tunsu

Şi spune-i c-am vîndul grosu

Dar mai este de furat

De amanetat și de lucrat

Pînă ne scoatem paralele

Şi ne sugem acadelele

Pe vaporul de Constanța

Ce ne va duce-n Franța.

 

- Stăpîne, stăpîne,

îți aduc și-o pîne

Furată de la bugetari

Ca s-o împarți la pensionari,

Ca să te aleagă mai departe

Cît se mai poate.

 

- Elenuță laie, mioriță

Cu lînă blonduță

De ești năzdrăvană

Şi cam fetișcană,

Lasă-i să muncească

Şi să se căznească

Pe angajați și pe bugetari,

Şi pe pensionari.

N-am eu grija lor,

Așa cum n-am grija acestui popor.

Au trăit vremuri grele

Şi-naintea taxelor mele.

Nu-s singurul taxator bondoc,

Te am pe tine și pe Boc,

Au fost și dictatori înalți

Şi ne vor urma mulți.

 

- Stăpîne, stăpîne,

Dar oamenii vor pîne

Şi bani pentru facturi.

Acum mănîncă lături

Şi ne-njură de zor

Pentru lipsa de spor

în refacerea economiei

Şi zgomotul gălăgiei.

 

- Oamenii se vor îndoi

Ne vor supraviețui alte milenii doi

Şi-și vor aminti de noi

Ca de niște strigoi.

Iar pînă atunci dacă-i auzi

Poate-n fiecare zi

Despre oameni sărmani,

Bătrîni sau tineri golani,

împuțiți țigani

Sau doar țărani,

Plîngînd de greutăți

Şi de necesități

Pe toți întrebînd

Şi la toți zicînd:

 

Cine-au văzut

Cine-au recunoscut

Un mîndru marinel,

Chel, dar mare golănel,

O mioară blondă frumoasă

Şi cam siropoasă,

Şi un guraliv Bocănel

Dar cam peste tot mititel?

 

Tu, Mioara unui cocoșel,

Să te-nduri așa, nițel,

Lasă-i să știe că noi ne-am luat

Şi ne-am cărat

Cu Emil pe niște cai

Pe-o gură de rai.

Acolo rămîn

Doar unde pas de romăn

Nu a mai pășit

Şi nici nu s-a pripășit

Vreun suflet stingher

Chinuit de mariner.