Catavencu, Eba si aventurile ei ca europarlamentar

Nu pot spune că mă încîntă prea mult cei de la Academia Cațavencu, mai ales de cînd au aruncat niște insinuări despre cineva pe care cunosc și apreciez, dar uneori mai au și ei dreptate. Au prezentat pe pagina lor două secvențe în care Eba a dat bîta în baltă, sper că știți expresia, și mă gîndesc că s-a întîmplat în mai mult de două ocazi...

în prima secvență video puștoaica a încurcat n iște cartonașe colorate, o gafă pe care orice copil ar fi știut să o evite, apoi și-a cerut scuze dar cu un ton nu tocmai potrivit. Ironia traducătorului a taxat-o repede.

Restul secvențelor (atît din primul episod, cît și din cel de-al doilea) se referă la discursurile Ebei. Modul de a vorbi și a ține discursuri al Elenei Băsescu este arhicunoscut: este o ființă atît de emotivă încît uneori uită să mai tragă aer în piept. După cum rostește discursurile ai zice că e fiică de scafandru fără costum, obișnuită să respire prin piele ca orice amfibie simpatică sau cu ajutorul branhiilor ca orice peștioaică cu buze mari, de prin desenele animate. Pentru că ce poate fi altceva fiica unui președinte din Absurdistanul romănesc, europarlamentar.


Episodul 1: EBA și cartonașele
Episodul 2: Un cuvînt juma\' de EBA