Conversațiile dificile și erorile care duc la apariția lor

Vi s-a întîmplat vreodată să discutați cu cineva și să fie totul bine (adică comunicarea să decurgă cel puțin acceptabil sau chiar să aibă tendințe spre excelent) pentru ca mai apoi, brusc și dintr-o dată, persoana în cauză să dispară în ceață, fără să spună nici un cuvînt sau să ofere vreo explicație pentru tăcerea subită? Sau chiar mai rău, să facă scene sau să se isterizeze pentru chestii pe care tu le consideri a fi ”nimicuri”, sau irelevante, sau banalități. Probabil că da, asemenea evenimente ajung să fie relativ normale (ca frecvență, nu ca atitudine) atunci cînd interacționezi cu o mulțime de oameni... și, probabil, de cele mai multe ori ajungi să le accepți ca atare (n-are nici un sens să încerci să schimbi o asemenea persoană) sau să le ignori. Am abordat subiectul în speranța că veți reuși să învățați ceva (dacă vă duce capul) din greșelile frecvente de mai jos.

Cădeți într-o mentalitate de luptă

Se întîmplă cînd conversațiile dificile se transformă în ceva toxic, iar oamenii cad într-o mentalitate de luptă, iar discuția devine un ”joc” aiurea cu un cîștigător și un învins. Dar cînd se întîmplă acest lucru toată lumea arată prost, mai ales cînd e vorba de certurile la locul de muncă, iar toți pierd. Dușmanul adevărat nu este persoana cu care te cerți ci mentalitatea de luptă, ceva ce poți (eventual) să elimini folosind strategia și logica.

încercați să simplificați prea mult problema

Atunci cînd situația e cît se poate de clară nu prea aveți pentru ce să vă certați: fie o rezolvați și treceți de ea, fie vă vedeți de propriile treburi. însă atunci cînd oamenii au mai multe probleme (cu importanță diferită) ei încearcă să le adune într-o singură problemă, una care poate lua amploare, pe care să o trateze așa cum pot ei mai bine. Dar în foarte multe situații o asemenea problemă este o iluzie, iar pentru a evita simplificarea exagerată a problemei reamintiți-vă mereu că dacă problema nu ar fi fost atît de complicată nu v-ar fi atît de greu să discutați despre ea.

Nu aduceți suficient respect în conversație

Pe de o pate, e foarte ușor să începi să arunci cu cuvinte (pe care poate nu le înțelegi așa cum trebuie) atunci cînd ești nervos, supărat sau de-a dreptul furios: interlocutorul devine dintr-o dată prost, idiot sau psihopat, nebun sau obsedat, etc. Pe de altă parte, pentru a evita simplificarea exagerată a problemei este respectarea adevărului - caută să o încadrezi și să o tratezi așa cum se cuvine. Asigură-te că vei răspunde într-un mod în care să fii mîndru mai tîrziu, că pe acea cale previi devierea discuției / conversației dacă interlocutorul tău devine foarte ostil.

Vorbești urît sau taci din gură

Frica, furia, jena sau reacțiile defensive sînt cîteva dintre emoțiile neplăcute care apar (în funcție de situație) într-o conversație pe care ai prefera să nu o ai. Unii oameni ajung să-și confrunte interlocutorii mai agresiv decît ar trebui, alții în schimb se grăbesc să tacă sau să se facă nevăzuți. însă acești doi poli sînt contraproductivi. în schimb, încearcă să fii undeva la mijloc: susțineți părerea tare și inteligibil, și ține-te de ea. Emoțiile menționate mai devreme nu vor dispare, dar prin practică vei învăța să direcționezi rezultatul în direcția dorită în ciuda existenței lor.

Reacționați atuncînd capcane capcane emoționale

Doar pentru că tu încerci să treci de mentalitatea de luptă nu înseamnă că și interlocutorul tău face asta. Așa că... minciuni, amenințări, plînsete, sarcasm, acuzări, țipete, tratamentul tăcerii, făcutul pe supărat(a) - o sumedenie de gînduri pot fi prezentate printr-o serie întreagă de capcane emoționale. Partea bună este că există o sumedenie de răspunsuri potențiale ce variază de la pasiv la agresiv, dar cea mai eficientă este (din nou) calea de mijloc: înlătură capcana scoțînd-o la vedere. De exemplu, dacă interlocutorul a încetat să-ți mai răspundă poți să-i spui: nu știu cum să-ți interpretez tăcerea, sau nu-mi pasă de tăcerea ta.

Vă implicați prea tare

Fiecare are punctul lui slab, iar atunci cînd cealaltă persoană îl folosește (sperînd la un rezultat în funcție de context) devine foarte dificil evitarea mentalității de luptă, Acest punct punct (fie că are legătura cu situația de la locul de muncă, fie că e ceva personal) poate fi atins accidental sau intenționat, după o studiere atentă a persoanei în cauză, și e nevoie de mult control pentru a nu reacționa cu violență cînd cineva te ”atinge” acolo. Cunoașterea faptului că ești vulnerabil dintr-o anumită perspectivă ajută evitarea problemelor din acea direcție.

Repetați înainte de discuție

Atunci cînd oamenii știu din timp că discuția va fi dură au tendința să repete din timp ce au de gînd să spună sau cum vor reacționa în anumite situații. Dar o conversație dificilă nu este o reprezentație pe scenă, ca a unui actor în fața spectatorilor săi: odată ce ați început cearta amîndoi veți reacționa în mai multe moduri posibile, iar situația s-ar putea să nu se plieze în vreun fel pe scenariul pe care-l ai în minte. în plus, s-ar putea ca scenariul ala să te împiedică să asculți și să reacționezi așa cum trebuie.

Faceți presupuneri legate de intențiile interlocutorului

S-ar putea chiar spune că unii funcționează pe presupuneri, mai mult sau mai puțin bine intenționate. Optimiștii tind să presupună că fiecare ceartă este doar o neînțelegere între doi oameni bine intenționați, pesimiștii ar putea lua în considerare faptul că banalele diferențe de opinie sînt de fapt atacuri malefice adresate lor, deși nu este cazul. Å¢ineți minte că nu aveți acces la părerile și intențiile interlocutorului, că nu aveți decît ceea ce vă spune el (verbal și non-verbal) și la reacțiile emoționale ale acestuia. De asemenea, și el are acces la același lucru... așa că nu mai fă presupuneri, discută problema pe față.

Vă pierdeți ținta

E o situație care apare relativ des, atunci cînd o banală neînțelegere sau o discuție pe marginea rezolvării unei probleme ajunge la o ceartă urîtă și la despărțire. Orice relație prietenie sau de dragoste se pierde din vedere, la fel și istoria pe care o aveți (sau nu) împreună, iar situația degenerează.

Atunci cînd oamenii sînt luați prin surprindere sau, pur și simplu, ajung într-o situație în care nu știu cum să reacționeze, cad în mentalități și obiceiuri ineficiente sau primitive precum mentalitatea de luptă. Nu este întotdeauna o soluție.

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează