Cînd v-ați simțit pentru prima dată un om matur?

Cei de la Recorder au pus o întrebare excelentă, iar răspunsurile n-au cum să fie cît se poate de diverse: unii devin maturi repede în timp ce alții nu se maturizează aproape niciodată.

Iar motivul este simplu: maturitatea se simte cînd începi să te lovești de probleme și ești singurul care le poate rezolva. Dacă ți le rezolvă părinții și te împing tot timpul de la spate maturizarea aia n-o să se întîmple prea curînd, poate niciodată. În extrema opusă copiii orfani, care trebuie să se întrețină pe ei și pe frații lor, îți vor spune că s-au simțit maturi de mici.

De cîte întrebări ai nevoie pentru a înțelege istoriile generațiilor din jurul nostru? E suficient să afli cînd s-au deșteptat, cînd au „prins minte“, cînd s-au maturizat.

Și nu e nevoie de cine știe ce muncă de lămurire, oamenii se deschid ușor atunci cînd întrebările nu duc spre același perete gri al dezbaterilor social-politice.

„Cînd ați simțit pentru prima dată că v-ați maturizat?“, i-am întrebat. Și ne-au răspuns pe larg bunicii, care-au crescut orfani de mici, în anii de după război; părinții – aliniați de la 18 ani în batalionul maturilor, cu cartea de muncă și certificatul de căsătorie în buzunar.

Și ne-au răspuns și tinerii din ziua de azi. Tinerii din ziua de azi, care la 18 ani pleacă de-acasă pentru un deceniu sau două de carieră și simt maturizarea dintr-o dată, în momentul în care aterizează într-un apartament gol, într-un alt oraș sau pe un alt continent, cu un alt fus orar, departe de pachetul de la părinți și de echipa cu care au ținut toată copilăria. Atunci își spun că „s-a cam terminat ce-a fost“ și așa începe totul.