Sărăcia versus coeficientul de inteligență

De ce oamenii săraci iau atît de multe decizii proaste? Nu e vorba doar despre ceea ce consumă (începînd cu mîncarea și alcoolul, dar nu numai), dar și despre ceea ce fac (atitudinea față de ei și de cei din jur).

Unii spun că sărăcia este o problemă (în sensul de defect) de personalitate, alții (precum Rutger Bregman) consideră că sărăcia (tradusă în primul rînd prin lipsa banilor) îți schimbă perspectiva, modul de acțiune și chiar coeficientul de inteligență. Totul pe motiv că lipsa resurselor necesare unei bune funcționări îți muta atenția pe necesitățile de zi cu zi (mîncare, căldură, întreținere, etc) în timp ce perspectiva pe termen mediu și lung dispare în ceață.

Înclin să le dau dreptate ambelor categorii de persoane: sărăcia te influențează, și încă chiar serios, însă dacă te duce capul vei reuși să scapi de ea. Însă e nevoie de o educație solidă (atît intelectuală cît și emoțională) pentru a face asta. Unii oameni nu o vor obține niciodată, iar efectele ei se văd peste tot în jurul nostru (nu vreau să menționez problemele politico-sociale din ultimul an și jumătate și motivele lor, dar ele sînt cunoscute).