Alternosfera - Fîntînile

N-am văzut filmul Fîntînile dar melodia sună bine. Mai ales că-i noros afară și stă să plouă, din nou.

Postscriptum îți scriu din ultima gară,
Am toamna tîrzie, în geam tencuială,
Stația „Viața” e lungă escală
Cînd ești un veac neiubit.

Un veac m-a certat fericirea în rate,
Un veac internat în singurătate,
Eu n-am știut că-nchisorile toate
Se-nalță în locuri pustii.

Furtună în gînduri, cuvinte cad sparte,
În foaie azi plouă cu litere moarte,
Din rubrica „Soartă” greșind horoscopul,
Steaua mi l-a citit.

În strofe îmi vînd vocea-n angine,
Un fiu fără casă, cerșesc ca un cîine,
Ca-ntr-un final răgușit lîngă tine,
Să îmi cumpăr tăceri.

Un veac m-a certat fericirea în rate,
Un veac internat în singurătate,
Eu n-am știut că-nchisorile toate
Se-nalță în locuri pustii.

Să rup rădacini, să las cheile-n ușă,
Să sap mai adînc, să smulg frica capușă,
Sînt dig din memorii într-un vas cu cenușă,
La fundul unei fîntîni.