La ce poate duce o acuzatie de furt

Săptămîina asta am auzit în trecere despre un băiat care a fost prins ieșind din școală cu un hard drive în haină. Obiectul aparținea unuia dintre calculatoarele școlii. Nu a fost mare lucru, nu cred că a durat mai mult de un minut, dar a reușit să îmi atragă atenția: se spunea că băiatul dorea doar să copieze niște jocuri de pe hard pe calculatorul de acasă pentru ca apoi să îl aducă înapoi. Minte de copil, adică, care nu prea conștientiza implicațiile faptelor sale și, mai ales, care nu a discutat despre asta cu adulții.

Nu știu în ce măsură băiatul a avut permisiunea profesorilor de a scoate dispozitivul din școală, deși din cîte îi știu pe romăni așa ceva nici nu prea intră în discuție, nu știu de ce nu a luat cu el un stick de memorie pe care să-l vîre în portul usb și să copieze orice dorea... dar a fost acuzat de furt... iar pînă la urmă a ajuns să se încerce să se sinucidă din cauza asta prin spînzurare. Nu a reușit în întregime: corpul i-a rămas în viață dar creierul a fost afectat dincolo de capacitatea lui de refacere.

Pînă la urmă acuzația de furt a dus la salvarea și îmbunătățirea calității mai multor vieți: părinții au decis să doneze organele băiatului celor care aveau nevoie de ele. Nu am reținut cui au ajuns rinichii și ficatul, dar mă gîndesc că se poate afla.

Nu știu ce ați învățat din chestia asta, dar eu am tras cîteva concluzii mai mult sau mai puțin plăcute: în primul rînd intruziunea televiziunilor în viața personala poate duce chiar la deces (nu știu în ce măsură apariția știrii la tembelizor a dus la înrăutățirea situației, dar sînt sigur că a ajutat considerabil), îl al doilea rînd că rufele se spală cel mai bine în familie, și, mai ales, în oricare situație rea există și lucruri bune.